dinu decuble

Mă uit la voi mă simt ca un iisus bolnav de nervi ați fi putut fi prietenii mei dar voi n-ați băut atunci cînd vi s-a făcut sete, mîncat cînd v-a fost foame doar vorbit un pic mai mult decît

Fruntea ca un zid de care nu trec decît cuvintele Mai tari ca niște sîmburi pe care-i sfarmi între dinți. Taci și simte-i. Amari...

m-am îmbrăcat și eu imediat după revoluție de la second hand. atunci hainele se numeau ajutoare și nu mă costa aproape nimic să primesc. într-o după amiază în orașul meu unde nu exista decît

fiecare dimineață arăta ca un cadavru retezat îi lipseau dinții timpul șchiopăta într-un singur picior și mai era un singur ceas. se făcea întuneric nu mai vedeam nimic

am carne hai la carne strig să mîncăm. vă iubesc pe toți pe mama pe tata pe iubita mea cu ochii rotunzi priviri alunecoase și carnea ascunsă făcîndu-se roz.

eu sunt un nebun, pe care nu-l mai doare carnea cu piele oase și dinți într-un singur loc. am ochii goi. frigul te strînge ca într-un pumn albind.

mama e acum acasă bucuroasă că poate mînca din mine, ca atunci cînd eram mic, laba piciorului îmbrăcată în alb, iar eu, ei sînii de la brîu în sus pînă la măduva spinării. ne strîngem în brațe

uneori mai ești atins din întîmplare de un braț care a apărut și se va pierde la fel de ușor prin mulțime rămîne căldura lui acolo în mintea ta ca un puric pișcînd îndesat vrei să-l scoți și

a mîncat a băut și s-a gîndit puțin cu privirea aiurea ochii la culoare gri. în timp ce mesteca a rîgîit ușor. nu era mare lucru viața asta multă muncă trecerea anilor necazuri și

cîteodată picioarele mîinile dar și capetele sunt două. răsuflu o dată de două ori respir.

sunt un tip normal am un buzunar în care n-am băgat niciodată mîna. cauți comori ajutor vei găsi resturi. strîngi mîna o duci la gură drumurile toate se intersectează într-un

iată mîinile cum s-au făcut nisip să curgă prin tine.

iată mîinile și-au făcut trup în tine să te clădească.

Dragostea urcă ca o flacără vie răsucindu-se în carnea mea uscată. Atîția ani, atîtea femei au trecut pe lîngă mine, lingîndu-mă cu vîntul lor gol Și deodată ai apărut Tu.

mama m-a coborît și pe mine în burta ei fără aer în piept ca o coastă înfiptă în sîn drept în mijlocul laptelui degetele mele mici urcau sus tot mai sus apă fierbinte în gură. sîngele

eu te iubesc doar atît: de la un deget la altul pe numărate pînă te voi măsura toată să-ți încap în șotron aruncă în mine cu pitre viu colorate calcă-mă strîmb cu glezna sucită și cazi și

vine un moment în care nu mai reziști începi să întinzi indiferent untul pe pîine un dumicat doi dumicați în timp ce ochii spală totul pînă la orizont toți caii din priviri. și nici nu știi că

corpul nu-l poți rata niciodată. se face frig dar îl țintești e singurul care a rămas viu. îl lovești cu plăcere să se aplece umil de atîta carne în plus.

în dimineața asta ieși din corpul de carne cu privirea cusută mușchii la gură. și tragi. încă o zi.

Îmbălsămare - și ar mai trebui să știți că toate aceste cuvinte mă dezgustă mă simt ca un cadavru încărnat de cuvinte care nu-și poate explica atîta sinceritate ca un viu care se

nimic azi doar pisici care te leagă fin e imposibil să nu te prostească adormi devii inutil. P.S. aștept mîine cîinii P.S. voi?

să tragi după tine mereu cîte o geantă sau un gînd fiecare dimineață mă aruncă în lume tractat cu sternul aproape ieșind prin șira spinării știu doar: trebuie să duc ceva să atîrn așa cum

aerul s-a prins ca un lapte stricat care pute ține toate duhorile cadavrelor neînțărcate. capetele oamenilor pleznesc cu pac pe la încheieturi. creierul. o insectă grasă strivită sub

în fiecare zi același curent care te linge pe la încheieturi. dar ușile metroului se deschid iar animalul flămînd te înghite și apoi se scurge ca un singur sînge prin interior. și aștepți