DiAngeli

Demult imi spui ca m-ai iubit Cu dor, dorinta mare, Nerasarit, am asfintit Pe-a cerului tau cale. Neajutati ne-am despartit Stiinta-n nestiinta, Nici nu stiu azi de ne-am iubit Cu-atata

Femei si aur pe pamant E-a visului placere, Cu amagiri sa ma incant Fara vreo mangaiere. Ca ultimele mele versuri Ce nu stiu de-i citi vreodat\' Timpuri trecute, cate ceasuri, Si cate vieti

Ranit, viata mi se stinge Purtandu-mi dorurile toate, O gelozie ma cuprinde A mea scrisoare catre moarte. Multi zis-au : - Uite, alt nebun Ei, cei cu multa minte, Eu, de-al tau dor ce pot sa

Azi cand a mea iubire e-atata de curata Ca farmecul de care, tu esti inconjurata Ca steaua cea eterna ce ochii-ti lumineaza Esti ca si caprioara cand ochiu-i lacrimeaza Esti tu enigma insasi a

De n-am putut sa te-nteleg Asupra-mi cada vina Ca n-ai vrut sufletu-mi intreg Si-n viata n-ai fost prima. Am fost aceiasi doi nebuni, Dintotdeauna pe pamant Atat de rai, deloc mai buni, In

M-am pomenit iar calator De dorul tau iubito tremurand O viata iarasi asteptand, Sper sa te am, sa nu mai mor. Dar moara lumea, nu doar eu Si inca alte lumi...Si alte, Ca te-oi gasi cine esti

De n-ai fi tu, ce mi-ar fi viata ? Nici moartea n-ar mai exista, Pustie mi-ar fi dimineata Cu noaptea oarba langa ea. Un chaos...Totul si nimic, E-o clipa fara tine Nu stiu ce fac, nu stiu ce

T e port in suflet ca pe-o primavara E sti steaua ce-mi aduna pasii. I n noaptea visurilor mele U mbra privirii ratacite B ataia inimii rebele E soarta vietii chinuite, S i-n veci acel

Si ca sa vezi chiar dragostea Nascuta-n neancredere...povesti, Mi-a dat nelinistea cu setea Cand am trait si m-ai mintit, Ca ma iubesti... Cum sa mai scap din inclestare Ma fugareste moartea

De dorul tau, Adun mereu Cuvinte-n gand Cu-al tau cuvant. De amintiri Ce ma patrund Se nasc priviri Iar eu m-ascund : Te-ai dus si-acum Ca-n alte dati, Plecata-ntotdeauna Am sa

Sus pe bolta lumineaza Fata ta de luna plina Intunerec scanteiaza Te coboara, haide...vina. C-au trecut, trecute zile Nopti umbland la sfat cu ele Ganduri multe-atatea file Ce prind

Ma usc de dor, innebunesc, Ma tot intreb cum de traiesc, Ca inima ce-o am in doua vrea, Sa-mparta dragostea, s-o dea. Si n-am nimic pe-acest pamant, Doar un copil si-al tau cuvant, Nu-s viu,

Viata, Lacrimi si durere Aste zile ale mele Una buna...restul rele. Stau parinti cu-ai lor copii Aste vremi demult le stii Tot ce-a fost, Cu-o noapte alba, Amintiri ma tot intreaba. Nu

Amar mi-e gandul Asta viata... Pustie noapte Tarzie dimineata. Cu-a noastra Multa vreme, Suflet satul Sa te tot cheme. Ma-nvart prin mine In tacere, Sa nu trezesc Vreo mangaiere, Ce

Esti aici. A ta privire, Arde sufletul din mine Pedepsit cu-o amintire, Ochii-mi sunt de lacrimi pline. Des voi trece-a ta carare, Umbra, pasii sa-ti adun Pedepsit cu-a ta uitare Cand nimic

Stii, deseori m-am uitat inspre noi, doar ne-om vedea impreuna. Intotdeauna unul dintre noi era singur. Cautam doi oameni, o singura iubire. Mi-am dat seama ca eram daltonist, nu gaseam nici o

Acesta care povesteste Trecuta clipa , inceput, De ea mereu isi aminteste, Iubire de necunoscut. C-a luat de bun si de cuminte Tot ce-a primit, Tot ce-a gasit, Cuvinte multe, juraminte, A

Tu mica stea, Fetita mea, Luminator in viata, Primeste-n dar inima mea, Si-un vers ce te rasfata. Iubirea care rasarea, Cu orisicare floare, Parfumul tau ademenea In mine asta stare. Vei

Ceata asta-mi da tarcoale Peste mine-adesea trece Sufletul acesta moale Sta in lacrimi sa se-nnece. Cade-adesea dus pe ganduri Amagit de-a lumii fata, Si se-ascunde printre randuri, Parc-ar fi

Voi sta pe ganduri deseori In amintiri cu tine Cand imi tot spui ca vrei sa mori Si stiu ca nu e bine. Si nu-ntelegi a mea iubire Ca nu-i de om, de derbedeu, Cand vrei sa sufar in

Sa-mi spui tu de mai traiesc Cand pe tine te iubesc. Cand adorm cu-al tau parfum Si trezit...cam nu stiu cum. Bautura tare zace Intr-o sticla aruncata Astazi nu, dar maine-mi place De necaz oi

Petrec seara...-n miez de noapte La tine dimineata-i rasarita Atent sunt cu-a tale soapte Nu stiu cine ma irita. Of, of, of viata, viata Cum esti ca un apostrof Si cusuta doar cu ata, Eu

Vor trece nopti fara de tine Vor sta cu mine alte dimineti Voi mai gusta un rau, un bine Dorind a tale multe frumuseti. Copacii curg frunze trecute In adieri de toamna rece Si ca si ele ganduri

Cand in fata-i te dezbraci Trupul tau, cu viata asta Poate nu, sau poate-i placi Nici iubita, nici nevasta. Stau pandind viata noastra Ma tot uit fugar prin ganduri N-am nici fata. Tu