Poezie
Sa te-nsel
ar trebui
2 min lectură·
Mediu
Cand in fata-i te dezbraci
Trupul tau, cu viata asta
Poate nu, sau poate-i placi
Nici iubita, nici nevasta.
Stau pandind viata noastra
Ma tot uit fugar prin ganduri
N-am nici fata.
Tu nevasta,
Ma omori cu-a tale randuri.
Am nevoie de-o femeie
Sa te-nsel, sa uit de tine
La-l meu foc a ei scanteie
Dar nu vine... nu mai vine.
Imi aduc aminte iara
De trecut, trecuta vara
De placerea de o clipa
Si de cafelut-amara.
Mi-este frig, ma-ncearca multe
Patul singur ma asteapta
Si-am sa-l las ca sa se mute
Cu-o femeie intr-o fapta.
De-s aici si nu-s la bine
Un destin le mai cunoaste
M-as tot duce langa tine
Si cu tine doar m-as naste.
Fluturi joaca iar prin minte
Tot alerg, de-oi prinde unul
Ba-napoi, ba inainte
Dupa ei fuge nebunul.
Un tigan pe strada trece
Si tot canta de-al sau vin
Toti il striga, ca sa plece
Numai eu il mai sustin.
Ca n-am mai baut de-o luna
Si mai bine chiar de-un an
Sa mai cant si eu a buna,
Si sa nu mai stau la geam.
Ma intorc sa vad, ma vede?
Asta umbra ce-i cu mine
De-al tau dor oare ma crede
Cine e cu mine? Cine?
Un paianjen negru vad
Dar de mine nici ca-i pasa
Nu sunt eu al lui prapad?
Pleaca...-n urma lui ma lasa.
Nu mai sunt nici viata, moarte,
Pentru cei ce altadata
Misunau cararea poate
Eu scriind intr-a lor soarta.
Of, Of, Of, pantof, pantof
Ma tot strangi si nu-ti mai place
Parc-ai fi un filozof
In fiinta-mi care zace.
Plec o clipa de la masa
Si te las sa scrii tu foaie,
Sa citesc, sa stiu ca-ti pasa,
Inima cand mi-o inmoaie.
001656
0