Poezie
noduri
1 min lectură·
Mediu
Iartă-ne.
suntem un neam de oameni masochiști care-și
împing dumnezeii afară, le construiesc biserici la
capăt de venă și le despică încet până
rămân doar clopotele ce anunță
oprirea sângelui.
uneori ne credem și noi sacri
și-atunci orașul clipește moale
lăsând un fir de praf să-i zvâcnească sub pleoapă,
anunțând că și astăzi se moare câte puțin
și noi, zeii, legăm ață roșie în jurul degetelor
să ne-amintim cât suntem de muritori.
Iartă-ne.
suntem un neam de oameni masochiști care
au cuvinte și vorbesc cu ele, pe când Tu
Învii în tot ce-i blând și tace.
dacă zace atâta viață în imensitate,
de ce părem noi, zeii, atât de mici?
013.436
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diane Schwarz
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Diane Schwarz. “noduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diane-schwarz/poezie/13978143/noduriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
un poem dragutzel. nu-mi place adresarea la pers a doua, interventia asta gen dialog parac rapeste din forta. apoi oameni masochisti poate fi simplu + masochisti, oameni nu face decat sa ingreuneze. si la final interogatia aia e iarasi moale, as fi vrut ceva puternic, ceva coplesitor nu micimea. sau macar ceva intre, fara concluzie. per total insa e un poem legat si asta e ok. cred ca ai potential pentru poezie.
0
