Iartă-ne.
suntem un neam de oameni masochiști care-și
împing dumnezeii afară, le construiesc biserici la
capăt de venă și le despică încet până
rămân doar clopotele ce anunță
oprirea
Uneori aștept în fața oglinzii
să regăsesc în spatele meu acea
siluetă masculină care să se-apropie-ncet,
târând după ea tot mirosul de
cafea caldă din bucătărie, să-și lipească
I.
n-am nevoie de-un bărbat,
ci doar de-o gură cu țigară-n colț
care să știe să mă aprindă și fără
brichetă,
doar de pieptul vânăt, izbit
de dorință și gust de
vodkă,
scupai printre-ale tale gânduri
pătându-mi mie fragmente de
orgoliu
scuipai și ieri când
m-ai ridicat pe alte culmi
cunoscute de alte lumi
mai mult sau mai puțin
paralele
mami, vreau și eu un băiat bun
care se rade-n cap
și fumează ce-apucă
de prin buzunarele altora
să-l desfac ca pe-o nucă
și să-l beau ca pe-un fresh martini
vreau și eu , mami, puțin sânge
Întinsă pe soare,
Doar apa limpede a cerului
Răcorindu-mi
Beția
Și-mi umezesc picioarele
-n soarele
-nghețat
Corpuri diforme se disting
Pe-un același fundal
Albastru
Noi ne-am
Þin minte dimineața
-n-care, trezindu-mă,
Am realizat că dormeam
De fapt
Dintotdeauna.
23 de dimineața
Oră mincinoasă
-n-care visele-mi sunt
Reproiectate
Cu o tastatură
Și-un
DS