În altă eră, pe alte tărâmuri

- Aștept...da...mulțumesc! - Începutul! Da! - Vă rugăm să vă ocupați locurile în sală și să vă închideți telefoanele mobile. Mulțumim! - E o modă azi nu?! Cu concluziile vreau să zic...cu...”deci”, mai ales pe aici pe la voi prin vest. Eu nu-s de p-aci. - Vă gândiți la prostii...las’ că v-am dibuit eu PE TOÞI! - Nu sunteți altceva decât o adunătură de...de...liniștiți - Să nu mă judecați greșit, nu sunt o infatuată... (Râsete în mască) (Fără glume proaste) (Scoate fumul, scoate fumul!) O senzație de cristale reci în ceafă. Cortina cade peste spectatori sufocându-i cu umbra. Lenea îi cuprinde și mor lipiți de scaunele de catifea, împăcați cu sine că vor fi curând fosile, poate muze. Eu mă moșcolesc în oglindă scornind trucuri noi cu priză la public. Replicile îmi gâlgîie pe corzi, aproape acrobatic. Filmul curge trosnind din oasele-clișeu...ceva totuși se estompează în conturul cu ciucuri, ceva subtil și roșu. Oameni de sus săpând sute de gropi. O ceață deasă; crește și crește și crește până devine evident: Zaieț pagadi! Mă simt ca un iepure vechi. Pennywise – toți plutim grotesc pentru o clipă.