Poezie
Alinare în suflul nopții
1 min lectură·
Mediu
zburasem pe cer ca un nibelung-cerb,
o pasă de lună, cârduri de pelicani se tulburau pe lac,
din ploaie copilul-zenit deschise umbrela fericirii,
o groază de păpădii și umblet de îngeri năpădi întunericul,
contemplez ce a mai rămas din dumnezeu, la micul dejun,
felii de soare cu sirop de petale aurii,
trec o parte din amintiri în suflul nopții,
adumbrind pădurea lacrimilor, casa șoaptelor,
intim ar dori sfinții să petreacă lumina la poartă,
te aștept și azi, iubire,
te voi aștepta și mâine, pe înserat,
în suflul nopții vom dormi pe pământ,
alinați că ne-am născut oameni.
034155
0
citesc poezia ta si simt cum imi picura in suflet picaturi de liniste,
si o vesnica si mereu noua asteptate imi cuprinde sufletul.
Deosebite versurile:
\"felii de soare cu sirop de petale aurii,
trec o parte din amintiri în suflul nopții,\".
Ioan