Mai ştiu un loc în care
Pereții erau goi
În jur nu mai foşnea
Nicio mişcare.
Tu îmi spuneai poveşti
Cu împărați
Ciudați
Când ne domneau
Domneai şi tu cu
De-ți este inima-n țăruşi
Pe jar hoinar cu iele coapte
La pragul tău prea multe uşi
Se-ncuie seara pe la şapte.
Şi de sudalmă de nu-ți pasă
Când pleci cu
Mai pleci ? Plecai ? Eu rămân.
Pe văi te petrece hoinar soare spân,
Cu gura cireaşă, cu nările fân,
Cu pletele mele te-nham şi te mân.
Am învățat
De la Titu Maiorescu
Că fondul funciar
Nu are formă ovală
Cu arcuite săgeți
Peste o lume de fructe
Astea-s speculații, domnişoară !
Ceva concret,
