veronika

Nu mă pot abține să nu-mi înscriu părerea despre acest text... m-a încurcat puțin finalul erotico-pueril iar mintea mea nu poate concretiza esența pe care sigur ai vrut s-o aduni în cuvintele acestea(poate e prea dimineață pt. mine)...
Totuși, \"hazardul imparțial\" m-a cucerit, îl cunosc, îl regăsesc

Cu stimă,
Laura

intrigă prin gestionarea contradicției destin-hazard. deși la o altă vedere, s-ar putea conchide că e vorba despre același concept.
are un cod imagistic interesant. încă nu am deslușit dacă pentru a ascunde sau a sugera. cert îi că mă face să văd filmele. pe dinții ușor gălbui.

eu nu inteleg sintagma \"ca o statuie oarbă\". cred ca te complaci in situatia de a deforma o poema doar pentru a scoate
in evidenta un procedeu si e aiurea uite finalul e ratat din start doar atribuindu-i limbii o actiune absurda [nu absurda sisif style] si chiar aiuristica, ai reusit cumva sa nu poetizezi [cu unele exceptii minimale gen hazardul batea la usa, ntz ntz formulare uzata si asumata deja de n poeti +1 ] si sa mentii discursul simplu si speram chiar un final pe masura.
uite ce frumos se contureaza o idee doar in 3 cuvinte \"cu sanii roz\" si nu neaparat datorita sexualitatii.

Laura, Madalina, pe noi ne framanta aceleasi probleme existentiale :-)
Domnule Enache, cred ca i-am scris si Domnului Dragomir acelasi lucru mai devreme de aceea va rog sa ma scuzati daca ma repet, dar am impresia ca si Dvs. (ca si Domnia Sa)plecati de la idei preconcepute, atunci si concluziile Dvs. ca si ale Domnului Dragomir sunt aidoma previzibile. Cu scuzele de rigoare daca am spus acest ceva pe un altfel de ton,
Lara

pentru persoanele ca tine nu exista decat un adevar suprem si desigur narcisist care se afla intotdeauna in posesia cui altcuiva decat a ta.
desigur, exista un procedeu des intalnit si recunoscut in lumea literara acel pupincurism exacerbat care ne stimuleaza [chiar si sexual] perceptiile poetice. in cazul meu, o sugestie este o sugestie, un comentariu pozitiv un eventual studiu asupra partii care a influentat o asemenea reactie si
nu in ultimul rand asumarea situatiei.
de aceea te rog sa ma scuzi daca iti spun ca orice geniu isi asuma genialitatea partial supraevaluata de orgoliu.

Domnule Enache Laurentiu, desi cred ca stiu la ce va referiti, nefiind totusi pe deplin sigura, prefer deocamdata sa nu proliferez o polemica cu Dvs. aici care cred ca nu ar fi constructiva. Orgoliul, desi este un sentiment extrem de puternic, nu poate sa compenseze lipsa inspiratiei de care, ierata sa-mi fie opinia din nou poate prea directa, dati dovada cand vorbiti de pupincurism in literatura in acest context. Dar poate ca vom mai discuta despre aceste lucruri, cine stie cand.
Lara