punctul de plecare
din clipa-ceea când am închis cartea amanta mea amiral cu care împărțisem mai multe porții de absint s-a întors pe o parte ca o corabie-aliată și mi-a spus așa, cam peste umăr iar nu
ars amatoria
poate că așa firavă m-am înălțat în stima dumitale acum, când mai sunt doar patru ore și jumătate până la întâlnirea noastră iar eu vreau să folosesc la maximum fiecare dintre secundele
în așteptare
în așteptare veronika își imagina cu ardoare o prietenie feminină care va dura de asemenea toată viața o creatură care să o apere printr-o dublă cuirasă prefigurând suav marea
noaptea
atunci veronika născoci să o facă să apară la dineu cu un cap invizibil purtând cercei din obsidian la fel de bine îi zise și tu ai putea să provoci vise în care să zbori iar apoi
seara
seara veronika își decupa ochii în felii subțiri și egale cu secundele în care trăia neîntrerupta ei pasiune ca deobicei m-am făcut că nu-l observ continuă ea, pentru că un bărbat ar trebui
după-amiaza
veronika se făcu tiranică doar pentru a subjuga mintea înfometată de miraculos atunci s-a gândit să-i dăruiască o rochie luminată din interior cu fascicule de mercur care la o adică ar
masa
betca părea că mereu ascultă cu buzele și totuși o plăcere intensă se vedea prin acea contractare a pomeților care-i întindea colțurile gurii la maxim ia de mănâncă îi zise veronika în
ritualul
fără să aibă habar de operația magică pe care tocmai o săvârșea veronika, ființa care ar fi fost oricând prima să râdă de acest soi de exegeză simțea justețea în toate fibrele
veronika
de fiecare dată când ea dorea câte ceva destinul lua forma unui hazard imparțial dar în acea seară și în acea clipă același destin se încăpățâna să nu se materializeze într-un hazard care-i
betca
cel mai înalt dintre ei stătea în picioare cu acea privire fixă care aștepta să vadă cine se va năpusti primul asupra unei bucăți de carne chipul betcăi fu năpădit atunci de o paloare iar
