Mediu
...M-alerg prin Luna cu necuvinte, spulberand dulci aduceri aminte spre sinele meu, ratacitorul printre umbre de nume, de jur-imprejur inconjuratoare. Si vin mainile tale aburindu-se sfidator Universului sa mangaie si sa inalte acest suflet al meu ramas in contemplatia unui \"noi\" misterios si necunoscut pana acum intr-atat de profund.
Tu, oglindindu-se in Eu pana la contopirea totala, arunca scantei de dor si de iubire peste departarea ce-aiurea ne desparte . Nimic peste nimic, tinzand spre unu-intregirea, incearca a ne fi decor in lipsa, dar zadarnic.
Numai impreuna traim , mistuindu-ne cu bunastiinta celor ce se iubesc intr-un foc in doi, alungator de nori rautaciosi si insensibili.
Acum exist tremurand: ma ard stelele de neputinta distantei si tac trimitandu-si tacerea intru liniste si vibratie - pas cu pas ne fiintam Necuprinsul in care sa putem lasa sufletele libere spre un-doirea deplina.
---------log off ----
033603
0

dincolo de tot ce e gluma, e disperarea care, culmea, naste frumosul