Poezie

Gândurile unei vieți uitate

1 min lectură·10 noiembrie 2004

Mediu

M-am rupt încet de lumea ta

Bucăți din mine cad

În groapa nemuririi

Se păstrează în veci pentru tine

Sunt ale tale ...

Dar eu sunt tot aici, voi fi aici.

Te aștept și nu mai vii

Plâng și un trandafir de gheață cade lângă mine

Se topește prea repede ... ca și iubirea ta.

Am adormit și am căzut în visul iubirii tale

Te iubesc și te vreau înapoi.

Nu mai pot să privesc lumea fără să te vad pe tine.

Vino înapoi căci fără tine nu exist!

Trăiesc în lumea visului

Acolo găsesc tot ce am nevoie,

Chiar și pe tine

Dar nu ești tu.

Iar eu nu sunt conștientă.

Lasă-mă să dorm

Chiar dacă lacrimile curg fără voia mea.

Lasă-mă să beau drogul fericirii

Vreau să te simt, să te ating

Chiar dacă doar cu mâna gândului.

Te iubesc si lacrimile curg neîncetat în cutia cu amintirile tale.

Încerc să mă scol din vis, încet ...

Încerc fără să mă salvez fără ajutorul tău,

Dar cad la loc și mor din nou!

001.323

Diana Rizoiu. “Gândurile unei vieți uitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-rizoiu/poezie/93706/gandurile-unei-vieti-uitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.