Poezie
Soarta
1 min lectură·
Mediu
Ca o mână ce-și ține sufletul
Între două degete
Gata să-l scape.
Așa te țin în suflet
Și mi-e teamă să nu te scap
Așa cum soarele
Poate oricând să scape o rază
Să ne ardă ...
Vreau să te țin ... să scape soarele raza
Și se ne ardă pe amândoi.
022877
0

m-ai facut sa zambesc. stii ca iti spuneam intr-un comentariu cred ca la o poezie de-a mea ca sunt un batran. azi tocmai am devenit o \"floare de mar\". sunt atat de frumos! daca m-ai vedea! si nu mi-a ajuns ca am devenit o floare de mar, ca si primesc raze de soare peste petale...
frumoasa poezie. (hai mai, crezi ca ai scapat cu asta, fara sa o despic? :) desi incepi cu aceasta comparatie: \"Ca o mână ce-și ține sufletul/ Între două degete\", eu cred ca este minunata paralela intre mana ta care poate sa scape sufletul si soarele care poate scapata raze... asta mi-a placut mult! ce nu mi-a placut este imaginea sufletului intre doua degete. de ce sa fie doua degete? de ce sa nu fie o palma, o mana... orice. nu tii intre doua degete un suflet :)
sunt prea floare de mar azi, scuza-ma :)
raul.