Jurnal
Și tot aici sunt
când vei găsi drumul
1 min lectură·
Mediu
Și tot aici sunt, da ...
Tot ție îți scriu
Și mă întreb când se va termina tot
Vreau să te aud ...
Sunt doar amintiri
Ce mă invită la un ceai ...
Într-o camera cu morți ... nu ești
Mi-e dor de tine ...
Și tot aici sunt, scriu ...
Tot pe tine te iubesc,
Oriunde ai pleca, orice ai face.
Am crezut că te uitasem
Dar sunt doar vechii emoții
Pierdute în lumina palidă
Ale unui soare cu ochii însângerați
Noapte bună, mă voi culca iarăși singură
Fără tine ...
Vino înapoi deși te strig
Iar vocea mea se oprește în zidul
Ce mă ține închisă aici.
Poate că pur și simplu nu exiști ...
Mă întrebam dacă tu cauți același deșert ca și mine
Poate cauți marea, apa ... departe de mine
Și te rog, spune-mi, cauți iubirea
Sau cauți o viata cât mai plină
Sau poate nu cauți aceleași lucruri ca și mine
Poate ... poate că pur și simplu
Viata nu îți poate arata drumul
Poate că drumul până la mine nu există
Așa cum pentru mine
Drumul până la tine nu există.
033.095
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Rizoiu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Rizoiu. “Și tot aici sunt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-rizoiu/jurnal/100177/si-tot-aici-suntComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Am observat și eu că m-am depărtat de la ideea de bază, dar ideile îmi veneau pe parcurs și le scriam. Mersi pt comentariu!
0
cât m-a \"atins\" personalul tău, Dianet! pentru că, oricât de banal ar părea... se pare că nu toți gândim/ simțim diferit.
\"Și tot aici sunt, da ...
Tot ție îți scriu
Și mă întreb când se va termina tot
Vreau să te aud ...
Sunt doar amintiri
Ce mă invită la un ceai ...
Într-o camera cu morți ... nu ești
Mi-e dor de tine ...\"
ufff... iubirea, mereu iubirea... și speranța care nu se dă plecată...
îți mulțumesc și mă înfășor în strofa de mai sus... și, așa, m-aș duce, m-aș tot duce, dar nu știu încotro; căci am pierdut drumul, ori poate nici nu-l văzusem vreodată.
\"Și tot aici sunt, da ...
Tot ție îți scriu
Și mă întreb când se va termina tot
Vreau să te aud ...
Sunt doar amintiri
Ce mă invită la un ceai ...
Într-o camera cu morți ... nu ești
Mi-e dor de tine ...\"
ufff... iubirea, mereu iubirea... și speranța care nu se dă plecată...
îți mulțumesc și mă înfășor în strofa de mai sus... și, așa, m-aș duce, m-aș tot duce, dar nu știu încotro; căci am pierdut drumul, ori poate nici nu-l văzusem vreodată.
0

observ cum transpui tot mai bine, si asta ma bucura. e ceea ce ziceam atunci... trairi, vise, sentimente, dureri, etc toti avem, si aproape toti putem scrie versuri daca ne straduim. dar daca cele simtite de tine sunt tranpuse cat mai concret, la un mod intelept, atunci se vede un progres. (nu comentez felul in care scrii, stii bine, aceasta este doar o observatie. una care trebuie luata in considerare de cei care iubesc poezia sincer si sunt deschisi spre progres). despre poezie: imi place. ai inceput foarte bine, dar pe parcurs te-ai departat de ideea acea fixa, puternica de inceput: \"si tot aici sunt, scriu\". primele doua strofe sunt ok, dar apoi te-ai departat cred eu. ce spui e trait, stiu. dar vorbeam de ideea de inceput.
numai bine,
raul.