Poezie
sabotii
1 min lectură·
Mediu
Imi fac din priviri niste roti si le trimit sa alerge pe dealuri
Si din ai bunicii saboti, tunete-adanci de furtuna
Pe cat mi-e de blanda-nserarea, pe-atat mi-e amiaza nebuna
Azi ploua cu mine marunt si culmea, pe-ntinse arealuri
Inchipui din crengi si din spini un gard imprejurul gradinii
In care inima-mi creste ascunsa, deolalta cu crini si lalele
Doar cand napadita-s de volbura, in gardul inalt de nuiele
Fac poarta si las printre straturi, adanc sa ma calce strainii
Si-mi mai fac din tulpini si din frunze, acoperis deasupra dorintelor
Silozuri pline cu vise, pastrate la cald, pentru iarna
Bunico, adu inauntru faina si lasa o poveste s-o cearna
A venit iarasi vremea sa manc din painea cea neagra a caintelor
Si sa plang, sa ma rog, caci privirea-mi adesea atinge pacatul
Sa plang, sa ma rog cand cu inima tajesc dupa lucruri desarte
Trufia ma-ndeamna sa pun viata mea ordinara-ntr-o carte
Si sa-nscriu intr-o vorba de duh sufletul meu, maculatul.
25 mai 2001
013.547
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Pirghie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Pirghie. “sabotii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-pirghie/poezie/81094/sabotiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
mi-au placut mult \"rotile\" din primul vers.