Poezie
Poem senin
1 min lectură·
Mediu
Asfintitul sfasie norii cu pupile rosii
Privirea aluneca – cat sunt oasele lor de rotunde
As mangaia aerul, dar stiu ca ma simte si tremur
Asa ca prefer sa pictez imitatii de cer, pe retina, cu ochii inchisi
M-am innecat in albastru dar n-am creeat – mi-a ramas doar
tacerea albastra
Si unghiile – cand le privesc, ma dor profetiile
Mi s-a spus, iubitule, ca ar trebui sa iubesc rasariturile mai mult
Insa eu prefer sa apun cu tine trandafiriu
Eu albastra, tu rosu – mangaie-mi alb inima
Apuca norii cu o mana si taie-i cu luna la capete
Secera toate cuvintele care ar avea de gand sa ploua maine
In caz ca ma hotarasc sa rasar, poemul acesta trebuie sa fie senin…
14 octombrie 2004
003.180
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Pirghie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Pirghie. “Poem senin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-pirghie/poezie/98205/poem-seninComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.