Asfintitul sfasie norii cu pupile rosii
Privirea aluneca – cat sunt oasele lor de rotunde
As mangaia aerul, dar stiu ca ma simte si tremur
Asa ca prefer sa pictez imitatii de cer, pe retina, cu
M-am indragostit de imaginea unei neinvieri
Si sacadat ma sparg de asfaltul hiperbolelor
Imi plange intr-o vitrina nisipul
Cand vanturile tale
Nesahariene
Imi tulbura viziunile despre
Adun ate
Fire de prin gradini galactice
Floarea soarelui
Si cu andrele de suflet
Impletesc un poem
Pentru iubitul meu incognito.
Nu-i stiu masurile
Nici macar ochii
Dar stiu o minte
Planez peste concupiscenta unor idei straine
Si-n ochiul tau, iubitule, depun alt ochi, ofranda
Ontologia vrerii pe-a buzelor veranda
Si absolutul atingerii in lutul din destine
Pe-o scara a
M-am inarmat cu bravura fiintei de maine
Care-mi strabate transeele intr-un razboi cu trecutul
O las sa-mi framante extatica lutul
Si sa-mi intinda, flamanda, prezentul pe paine
O las
Planez peste concupiscenta unor idei straine
Si-n ochiul tau, iubitule, depun alt ochi, ofranda
Ontologia vrerii pe-a buzelor veranda
Si absolutul atingerii in lutul din destine
Pe-o scara a
Atingeri profane imi picura trupul
Si-un nor imi ascunde dorul de estetica
Nu mai dorm sub cearceafuri greu patate de etica
Azi iubesc hieratic si iubesc fara scrupul
Nu
Ma inchin apusului tau arhaic
De necunoscut care tine sa-si pastreze incognito-ul.
Lasa-ma doar sa-mi prefir degetele printre razele tale
Inainte sa cred ca nu mai
Pe un continent al fiintelor singuratice,
intr-un oras al privirilor pustii,
intr-o padure a tendintelor nerezolvate de acuplare
se plimba multi muritori
printre care cel dintai sunt eu
Imi fac din priviri niste roti si le trimit sa alerge pe dealuri
Si din ai bunicii saboti, tunete-adanci de furtuna
Pe cat mi-e de blanda-nserarea, pe-atat mi-e amiaza nebuna
Azi ploua cu mine
DP