Texte în proză

Sunt dezabuzat, deși aerul rece de afară mi-a făcut bine. Mă gândesc cu drag la clipa îndepărtată când ne vom vedea și îmi aduc aminte de nevoia de filosofie. Filosofia este cîteodată masturbare,

Plouă ca în orașul iubirilor disperate, plouă ca în Parisul iluziilor noastre. Mansarda cîntă monoton sub asaltul picăturilor de apă și nimic nu ne așteaptă dincolo de ferestre, nici măcar orașul

Deasupra mea se boltește cerul înghețat al dimineții și pentru o clipă mă bucur că nu sunt în pat. Undeva, acolo unde privirea nici nu străbate, se întrevăd suflete, ele chiar există. Viața

Carnea ne duce într-o altă lume, nu mai puțin stresantă, dar alta, unde doar senzațiile contează. Când îți mângâi picioarele mătăsoase, când privesc cu sfială cercurile coapselor tale, acolo

Greșeam mai devreme când îți scriam că vreau să te cuceresc. Mă gândesc că nu are nici un rost, din moment ce tot ce avem la dispoziție sunt cele două zile și jumătate rămase. Vreau, deci, ca

-Te-am așteptat ieri... -Scuză-mă, nu am putut. -Și alaltăieri te-am așteptat. Ea tace, privește vinovat și trist. -Tu nu cereai explicații, niciodată nu ai cerut, spune în răcoarea

Îi plăceau la nebunie momentele astea de tihnă, în care știa că nimeni nu este legată de ea și, la rândul ei, nu este legată de nimeni, îi plăcea sentimentul de libertate totală pe care i-l