Fleur d’automne

mie îmi plac multe dintre textele tale, de cele mai multe ori ghidată de criterii pur emotive. mi se pare că scrisul tău se vrea construit ca un filigran, pentru asta poate că ar trebui să manipulezi cu mai multă îndrăzneală materialul, cuvintele, registrele, și, poate, să apelezi la simboluri proprii, care cu siguranță își au locul lor în tine, dar pe care, dintr-un soi de pudoare foarte ușor de intuit în spațiile tale poetice, nu vrei și nu crezi că e bine să le expui. deocamdată, percep textele tale ca pe niște experiențe poetice \"în negativ\". cred că ai început deja să \"developezi\" din ele, și că la un moment dat vei scrie ceva care să-ți confere forță, ceva care să îți sublinieze individualitatea, acum aflată încă la stadiul de basorelief, estompată de acest complex al imaginii \"de succes\".

iti multumesc pentru trecere, pentru semn, pentru indemn; este, intr-adevar, ceva ce isi are locul in mine, se zbate, tipa, musca, dar inca nu si-a daltuit fagasul...cuvintele tale ma vor ajuta sa distribui luminile, umbrele, asftel incat sa pot descoperi si impartasi simbolurile proprii, amprentele, fara pudoare si fara complexe. De aceea, astfel de popasuri imi netezesc calea...am inca mult de lucru, de retusat, insa ma bucur de poarta deschisa aici.
Cu drag.