accent

copilăria este singura existență decentă în care poți să îți colorezi inima să aduni biletele la circ

apoi să spargi sâmburi de caise în fața blocului cu cel mai bun prieten

vine însă o zi în care să iubești

în care te faci o femeie frumoasă cu un ochi de sticlă și altul de apă sărată

vine o zi în care femeile lumii nu își ascund genunchii

femeile fac poze în sălile pline nu își scurtează sânii

doar își retează miez din inimă pun câteva suspensii

nu se mai bandajează decât pe o parte

nu e bine ce faci așa începe tristețea

îți cade o bucată de inimă în mijlocul străzii și nimeni nu vede nimic

rămâne o poveste pe care nu o mai termini niciodată iar mâna ta desenează femeia care nu și-a născut toți copiii

se face apoi un poem dintr-o femeie neiubită destul

se face tăcere și de aici începe libertatea