Nervuri

toamna are geometriile ei când fiecare frunză simte un destin deschide o poartă către un alt sens o altă definiție a depărtării sau poate că de fapt palmele noastre sunt cele îndreptate către alte linii galbene ruginii oranj siajele unor îmbrățișari trecute dincolo de ternul va-et-vient dincolo de noi înșine la pragul dintre dor și resemnare dintre simfonie și hău până într-un târziu vom aștepta ploaia vom aștepta dimineața aceea în care toate înmulțirile cu doi toate împărțirile la plus infinit se vor topi în stoluri către o altă lume.