NU

a început să mă doară crește în mine o femeie albă care mă întreabă de ce toamna are crengile înfipte de ce pleacă acei cocori singuri pe cerul gurii de ce nu îmi calci una câte una cămășile umerașele gândurilor intră în carnea frumoasă și cresc acum altfel dintr-o jumătate de cocor într-o jumatate de întrebare nuul a început sa mă doară sunt doi indieni mici ce îmi înroșesc pielea se simte din capătul holului cum mă străduiesc să zâmbesc în stern o bucată din tine coase celulele între ele spirală îmi astupă plămânii poemul mă respiră Ifollowrivers încerc să cuprind un bărbat care știe cum intră în carne cuvintele.