Noapte la Fundeni

într-un colț de spital doi copii așteaptă o noapte de vise două suflete mici și un ticăit de cristal ca două lanterne, licăririle lor sub o semilună de lapte undeva la etaj după o perdea de taxol mama se face frumoasă orele prinse de inima ei ca niște perfuzii fluorescente mama valsează în noapte mama conduce îngerii (răscolire) inima se rupe de om ca o coajă gândul cel alb către o dimineață în care glasul ei lin să îmi ningă din nou: \"să te îmbraci diana, să te îmbraci bine...\"