urletele mele nu se aud,
ele cad.
sunt ca o grindină blestemată.
când se strivesc de țărâne, le auzi propriul urlet căzând.
grăunțe de gheață ce le-am născut cu buzele
zboară invers din nou,
se
Sunt prea multe vorbe in jurul meu ce se izbesc de pereti. Imi era teama odata, pe vremea cand mai visam la copilarie. Cred ca era teama de cuvinte;nu ricosau spre mine, ci se lichefiau si se surgeau
si iar am ajuns sa ma doara...
un calcai si un suflet
ca am mai multe...
unul pentru fiecare cuvant ce il scriu
si apoi il arunc in recycle bin....
nu ma doare de el....gasesc eu
Te iubesc...
Si sprancenele mele inegale, si dintele meu rupt de coltul mesei, si vasul de sange spart in ochiul stang ca am stat iar prea mult in fata calculatorului incercand sa iti mai scriu
-am spus nimic.
-dar am auzit totul!
-poate pentru ca zburai spre mine..
-era cerul, dar era de smoala...poate de toamna...
-stii cat am vrut sa pot canta, dar eu nu am avut aripi...
-eu nu
Si daca ar exista inca un cuvant, dar sa fie rostit in soapta... Ca o adiere de vant in toamna parasita de frunze. Insa stiu ca nu exista nimic decat fiorul despartirii, o mana care flutura in aer un
Si era tacerea....Tot ce inconjura chipurile noastre dezbracate de prejudecati si obosite de fumul de tigara ce apasa mai mult decat un gand care ma bantuia... Daca nu ar fi fost el? Cine i-ar fi
Gotic
Au adormit ploile nefaste
in poala unei umbre goale.
Ma strapung dureri autumnale
Cu forte nebanuite si tandre,
Cad in genunchi incremenita
De frumusetea nesfarsitului
I-am mai zis inca o data sa iasa din camera, sa ma lase in pace. Incepea sa imi fie ciuda ca nu aveam nimic. De trei zile se ruga de mine sa mananc. Dar nu vroiam sa o vad nici
pe ea, nici
Si-am privit in intuneric la timpul care doarme,
Adormea si pamantul tinandu-ne pe palme,
Si zicand cuvinte goale inchid usa dupa mine
cazand in ape adanci de suflete pline.
Monstruozitati
Ce sa iti cer tie,
inger deprimat?
sa cazi din nou
de pe pietre
si sa te prabusesti
inspre mine
iar eu sa tac
si sub aripa ta sa caut
sa ascult ploi
si sa te las
sa imi adori
Sete de flacara ce arde necontenit
In privirile pale si ascunse
Trupului de ceara;
Se va topi…
Cauta farama de lumina
Ce-l va stapani intr-o singura clipa
Eterna,
Ultima lui sansa
De a
Am împietrit în fața unei fericiri cadaverice,
Paradisul unor deșerte închipuiri e casa mea
Și mă simt exilată între prea mulți pereți în culori șterse,
Între horoscop și viața aleg
Să fiu
Catre Galateea din tine...
Iti stiu toate timpurile!..
Iti stiu ideea care te adora
in mod nelinistit si satiric
in fata suferintei tale
de amplitudine negativa...
Dar eu sunt
Si imi dau seama ca nu are rost sa stau fara ciorapi in casa... De ce sa imi fie frig? Nu are rost sa lenevesc pe canapeaua din camera parinilor privind la televizor reclame tampite cu copii murdari
Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des;
Tu zburai catre cea dintai secunda,
eu cautam sa o pricep
si sa o sfartec.
Tu vroiai sa o traiesti inzecit,
eu vroiam sa o sfarm,
sa nu ne mai
Mergi in sens opus gândului
Descompus pe axele cotidianului
tău.
Forte nestăvilite te aruncă
Sub unghiuri înșelătoare în
Gravitația încercărilor
De a renunța.
Dar te trezești în
Pământiu și sumbru,
Static, dar exact și chiar pustiu...
Mă luminează,
Dar mă retrag în colțul opus
Și tac
Și mă uimesc
Și văd...
Mă ascund de real și obișnuințe
Și stau și tac...
Murdar
Copacul
La umbre ce-ncanta zambete si vise,
Departe de tot ce-nseamna o lume,
El se leagana printre cuvinte zise,
Mangaind nesfarsitele satului turme.
Secole a vegheat pamantul si
Oameni
Trupuri descompuse de putrefactia
sufletelor negre inca din nastere
danseaza
pe o muzica fara ritm si final,
valseaza intim si dezgustator
si rad
de betia lacrimilor lor
si nu
\"Nu sunt chiar un cosmar si nu sunt nici o improvizatie penibila a imaginatiei tale... As putea sa devin un vis, sa ma despart de limita asta a realitatii ce te va stapani peste ani... Nu sunt nici
