Diana Iepure

ups!

Parcă mai ieri am fost și eu pe-acolo...
Felicitări, Simona! Te-am remarcat mai înainte. Uite un prilej să-ți dăruiesc o stea. Pentru întreaga activitate.:)

Vv

Te ținem la categoria superioară! Dar te înscriem după locul de naștere. Că noi ne-am conservat acșient-ul, nu ca alții.:)

Vv

Vă mulțumesc tuturor și vă aștept maine, 8 decembrie, la lansare.
Calea Victoriei,115, Casa Sadoveanu.
Voi fi pe prag la ora 15.00 :)

Cu drag,
Vv

Profesore,
Sper să nu apară nici o piedică în calea matale către mine.


P.S. Ai auzit bine.:)

Nichita și Victoria,
Vă aștept!!!

Cu drag,
Vv

Claudiule! Nu e numai pentru fete. Eu zic să vii, chiar cu riscul de a fi singurul prun printre prune.

Vă mulțumesc pentru gândurile bune, fetelor.
Karla, o să-i transmit neapărat!:)
Monica, ce-i al tău, e pus deoparte!
Silvia, eu tot aștept o minune.
Cristina, nu mai e necesar. Fă tot posibilul și imposibilul.:)

Cu drag,

Am râs și eu.

Vv:)

Mulțumesc, băieți.

Dragii mei!
Mă leagă de poezie.ro doar întâmplări frumoase. V-am mai spus-o. Mă simt bine pe site-ul acesta, lângă voi. Ce mai la deal la vale, viața mea a devenit mai interesantă, mai plină de sens și datorită vouă. Ce să mai zic? Când citești atâtea minunății despre tine, îți vine să dai vreo câteva stele.:)

Surprinsă,
Veverița voastră

Dragii mei!
Mă bucur să vă am alături azi și în toate zilele săptămânii. Sunt emoționată, fericită și mă simt bine lângă prieteni ca voi.

P.S. Anca, nu ne-am luat încă mixer. Nu ne-au ajuns banii. Ne-am luat apartament.:) Așa că pot numi anul acesta \"Anul veveriței\".
P.P.S. Lui Florin o să-i mulțumesc între patru ochi.:)

Măi Silvia,
Nu ai fi fost tu, dacă nu ziceai: eu aș fi ales, eu aș fi scris...:)Foarte bine că a făcut altfel decât ar fi făcut Sirena. Că doar nu-ți doreai să fii suspectată că esti tu acel misterosoobsedantodetectivocurcanoMICHEL. Dar nu (numai) de asta cronica are stil. Stilul tău, inconfundabil pentru mulți de pe acest site. Și e important, din punctul meu de vedere. Intercalarea poeziei mi se pare foarte reușită aici. Completează fericit relatările tale. Îl plasează pe autor în centrul spectacolului bine regizat și oricum inedit. Ai fost o parte din program, Silvia. Fapt deloc de neglijat.
Și mai lasă-mă odată cu personalul! Gata. Știu toți că te-am urcat în personal!:)Îmi amintești de prințesa așezată pe bobul de mazăre ascuns sub trei saltele. Ce parcă te-ai fi născut la Londra?!:)Nu tu țipai că ai tren la 6.00.?! Plus a și costat mai puțin biletul...

P.S. Și mai știu că e ușor să faci haz de necaz. Mai greu e să trăiești moldovenește în sens basarabean, întâlnindu-te zilnic cu umilința, ignoranța și agresivitatea, încercând zadarnic să schimbi o stare de lucruri de care parcă nu dorești să te simți vinovată nici în ruptul capului. Uită, Silvia, oamenii te înțeleg, doar că n-au simțit chiar așa de acut ce simți tu. Nici nu-și pot închipui. Nu au de unde. Nu au fost în pielea ta.

PPS. Eu zic că Michel Martin vă privea de undeva, dintr-un ascunziș. Făcea studii psihanalitice.

erată...

Am citit vara trecută ori mai înainte, într-un număr de Euphorion, un poem al lui Adrian Alui Gheorghe. Mi-a plăcut mult. Se vorbea acolo despre \" un neamț autentic, o insulă gotică într-o mare romanică\", care \" a primit în dar o sticlă de vin din pivnițele lui Hitler...și a fost îndemnat să o desfacă în momentul în care i se va întâmpla un eveniment copleșitor.\"
E cam lung poemul. E o epopee a sticlei de vin. Voi da aici doar sfârșitul:

Apoi au început să arunce putreziciunile timpului
din
casă. Lucrurile. Au descoperit sticla de vin
păstrată
între rufe, vinul care făcuse onoare Reichului. Au destupat-o în memoria acelui șir de morți care se agață în amintire. Și în memoria lui Erich.
Ah, zise...
Ah, zise...
Ah, zise...
Momentul acela copleșitor apăruse.
(Dar vinul acesta e prost, spuse Linda.
Ca viața, o întrerupse madam Krug.
M-aș fi mirat ca Erich să lase ceva bun din urmă!
E casat.
Și Hitler?
Ei, el e ca poza morții pe sticlele
cu otrava istoriei...!)

O să postez poemul la consacrați. Cei interesați îl pot citi. Merită. Marin Mincu a spus despre poem că e un model de cum ar trebui să scrie poetul român ca să fie receptat în afară.

Vv

Totul a mers strună până la înmormântarea idealurilor.
Deși, țigările fără filtru cam strică gustul vinului de zece ani.

Alina!
Ce surpriză mi-ai făcut! Uite că și eu, marea amatoare de întruniri literare, am încăput în cronică. Umor, dinamism, păreri de bine și de rău, poeziști consacrați în toate ipostazele posibile, mai puțin în ipostaze de bestie.:) O relatare vie, multicoloră, suculentă.
Bravo, Alina!
Felicitări, Michel!

Un galonaș de la mine, profesore! Alb? Roșu? Străveziu?

O epigramă pentru Gazeta Sporturilor!

Cu respect,
Vv

Tu știi mai bine, profesore.
Trăiască județul Hunedoara!:)))

Ai revenit cu toamna, Hera!:) Sper să mai intri pe aici, chiar și așa, cu pași zoriți...
Aproape haiku, aproape de Hera...

Cu drag,
Vv