Sari la conținutul principal
Poezie.ro
F
fantasmagoric-alegoric
@fantasmagoric-alegoric
Poezie

Rezumat inconsistent

Prietenii care vin si pleaca...pentru ca nu mai sunt ei

1 min lectură·
Mediu
A sunat telefonul neasteptat de tarziu
graindu-mi sosirea diminetii
nici nu stiu cand timpul s-a scurs
fumand pachetul de tigari fara filtru si
savurand sticla de vin rosu, veche
de zece ani, pe care o pastram
pentru inmormantarea idealurilor.
Plec...trebuie sa-mi astept camarazii
intr-un birt la marginea lumii
sunt impacata cu universul din mine,
iar calmitatea ma avanseaza in
construirea unor idei.
Astept...actorii viselor mute se lasa uitati
prin scoarta punctualitatii,
ceasornicul pare derutat de privirea-mi
insistenta ce i-o asum la fiecare minut.
Indispozitia nu evita sa apara asa ca
o accept si in-franta ma intorc langa
telefonul care inca mai suna;
Raspund: intalnirea se petrece abia maine...
deconectez telefonul si-mi ocup
locul in mine de unde nu voi mai
pleca nicand.
022.629
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
122
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

fantasmagoric-alegoric. “Rezumat inconsistent.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/fantasmagoric-alegoric/poezie/92025/rezumat-inconsistent

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@diana-iepureDIDiana Iepure✓
Totul a mers strună până la înmormântarea idealurilor.
Deși, țigările fără filtru cam strică gustul vinului de zece ani.
0
@diana-iepureDIDiana Iepure✓
Am citit vara trecută ori mai înainte, într-un număr de Euphorion, un poem al lui Adrian Alui Gheorghe. Mi-a plăcut mult. Se vorbea acolo despre \" un neamț autentic, o insulă gotică într-o mare romanică\", care \" a primit în dar o sticlă de vin din pivnițele lui Hitler...și a fost îndemnat să o desfacă în momentul în care i se va întâmpla un eveniment copleșitor.\"
E cam lung poemul. E o epopee a sticlei de vin. Voi da aici doar sfârșitul:

Apoi au început să arunce putreziciunile timpului
din
casă. Lucrurile. Au descoperit sticla de vin
păstrată
între rufe, vinul care făcuse onoare Reichului. Au destupat-o în memoria acelui șir de morți care se agață în amintire. Și în memoria lui Erich.
Ah, zise...
Ah, zise...
Ah, zise...
Momentul acela copleșitor apăruse.
(Dar vinul acesta e prost, spuse Linda.
Ca viața, o întrerupse madam Krug.
M-aș fi mirat ca Erich să lase ceva bun din urmă!
E casat.
Și Hitler?
Ei, el e ca poza morții pe sticlele
cu otrava istoriei...!)

O să postez poemul la consacrați. Cei interesați îl pot citi. Merită. Marin Mincu a spus despre poem că e un model de cum ar trebui să scrie poetul român ca să fie receptat în afară.

Vv
0