Poezie
Al doilea poem al lui Sasha
1 min lectură·
Mediu
Anca citește Shakespeare în dormitorul Dianei.
Îi place să stea culcată pe spate –
coapsele și-au potrivit verticalitatea pereților,
iar buricile degetelor numără pe îndelete
literele care-au fost scrise vara trecută pe tavanul odăii.
„Șai-zeci-și-cin-ci. Șai-zeci-și-șa-se... Opt-zeci-și-no-uă”.
Anca are o siluetă delicată și e grațioasă.
Mi-ar plăcea să o văd cum dansează balet.
Diana încuia ușa să n-o pot vedea,
dar melodia ei aproape mută răzbătea
și asta mă facea să urlu. Deschideam frigiderul,
îmi umpleam gura și începeam să plîng.
- Sasha, hai să murim!
- Anca, tu mă iubești?
Dragostea asta e ca un șarpe boa
și-n mine peste tot se fac noduri.
Beau cafea pe acoperișul casei. Fumez.
Anca mă iubește prea mult ca să o pot iubi și eu,
cafeaua, însă, mă face să vomit
și uit că mi-e dor.
023.305
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Frumosu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Frumosu. “Al doilea poem al lui Sasha.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-frumosu/poezie/13983351/al-doilea-poem-al-lui-sashaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mă bucur să știu că a plăcut, deși mie mi se pare cam imperfect. Dialogul, de fapt, nu era unul imaginar, ci chiar real. După primul poem cu Sasha m-am gîndit să scriu mai multe care să se prindă într-un grupaj. Sunt replicile personajelor. Probabil sunt eu de vină. Trebuia să pun linii de dialog, nu ghilimele.
Mulțumesc.
Și.. Da, suntem două. Cel puțin, atîta știu și eu.
Mulțumesc.
Și.. Da, suntem două. Cel puțin, atîta știu și eu.
0

Și ce probleme avusesem eu cu asta! M-ați inspirat.