adevărul maturității

nu vad ce rol are mama, de ce, dupa un moment atat de tandru
\'\'În timpul nopții
venea să-și încolăcească mîinile și picioarele
în jurul tristeții mele.
Îl întrebam dacă mă va iubi la fel de mult cînd voi fi bătrînă
și-l sărutam imediat pe frunte de frică să nu-mi răspundă.\'\' introduci alta \'\'psita\'\'
imi place prima pista, desi aruncatul de vid in gura ma pune pe ganduri, si ma face sa ies din starea de citit inainte de finalul poeziei.

diana, cea cu arcul la subsioara.

\"În timpul nopții
venea să-și încolăcească mîinile și picioarele
în jurul tristeții mele.
Îl întrebam dacă mă va iubi la fel de mult,
și-l sărutam imediat pe frunte de frică să nu-mi răspundă.

Îmi aminteam cum șoptea învelit pînă sub buze
simțind cum își forțează o albire a dramei.

N-avea voie să-mi strice adolescența.\"

cam asta ar putea fi un poem.
pe cel cu:
\"mama coace paine
soarele-n ferestre
soarele e unul
mama una este\"
il scrii in alta zi

cred că formulările nu au fost chiar bine alese, de asta nu am fost înțeleasă.
personajul din prima secvența e fratele meu mai mic ce vine lîngă mine, în absența mamei. eu nu aveam voie să-i stric copilăria cu acel adevăr matur al vieții - moartea.
în a doua secvența e deja vorba despre mine și mama, care îmi vorbește despre viață, dar încearcă să-mi ascundă încă multe lucruri, pentru a nu mă dezamăgi în privința vieții, adică să nu-mi strice adolescența cu evidențiarea a ceea ce e rău în lume.

mulțumesc pentru opinii. încerc să mai lucrez la poem. poate-mi reușește.

secvență*
secvență*
evidențierea*