Bună dimineața, am răsărit peste tine,
Îmi preling razele îndoite din iubire,
Fotonii grăbiți parcă prea mult, mai mult ca-n alte dăți, te caută.
Îi dirijez asupra tenului tău neprihănit.
Te-au
Timpul și spațiul, niște idei prea însemnate
Pentru muritori finiți, limitați de tot și toate.
Licărim în întuneric dar ne stingem în lumină,
Suntem gălăgioși deși cu toții strigăm în surdină.
Nu cunosc terminologia iubirii îndeaproape,
Dar cunosc sunetul plăpând al inimilor îmbătate
Și acea aromă sărată a lacrimilor uscate;
De aceea am scris un vers pentru fețele amorezate...
Era
Pasesc agale pe campuri magnetice,
Electrocutat de idei malefice
Presimt polii sferei mele
Rasturnati prin fum, pe raza.
Revizuiesc teoreme sentimentelor noi,
Caut idealuri in culori
Fosnesc in
Fur o bucurie, o fac pachet, ti-o trimit tie
Tu imi trimiti inapoi o poza
Iau poza ii dau foc, si fac o poezie,
Pozele se pierd, imaginile se uita
Insa cuvinte adevarate rasuna intre note
Intre
Lumea apasă pe umerii mei
Greul mă ucide
Coloana, gandul nu-mi persistă,
Totul se pierde.
Drept nu pot să stau, nici strâmb
Creierul îmi arde blând
Încet, tiptil, înnebunesc
În stresul meu
Off, amor juvenil, iubire deochiată,
Ochii imi aprind văpaia cea moartă.
Hain mă privești, mă rupi, mă distrugi,
De uitări și clipe eu am rămas sur
De mult încerci să mă rănești, nu
