Poezie

Fețele amorezate...

2 min lectură·29 octombrie 2013

Mediu

Nu cunosc terminologia iubirii îndeaproape,

Dar cunosc sunetul plăpând al inimilor îmbătate

Și acea aromă sărată a lacrimilor uscate;

De aceea am scris un vers pentru fețele amorezate...

Era un concurs între un băiat și o fată.

Nu o luptă sau atac deschis

N-aveam nici unul armată.

În nopți stoarse din doi timpi

Măsura era în toate,

Și ritmul lăncilor ciocnind

Știa din avans a se bate.

Orașul era locație de gherilă,

Din bloc în bloc, sau dinadins

Ataci pe neașteptate.

Și nici nedreptate nu era

Dar nici egalitate...

Căci nici revoluție nu urma

Doar foșnete și șoapte.

Se zgâriau pe ochi soldații,

Erau dezbrăcați și ciuruiți...

Cuvintele-mi sunt dezbinate

Dar într-un sens, am fost uniți.

Lumini din cer pe câmp se lasă

dau umbre unor morți și a muri nu-i lasă...

Juri a jura să nu înjuri, dar lasă,

Căci vorbele vechi ne-au înrobit

Și timp pentru steagul alb apasă.

Muzica ei ne-a înocolțit.

E doar un zar pe-a noastră masă,

Amoru-i greu, și-am obosit.

Deschid o pleoapă să văd ce am pierdut,

Dar pierd observând la timpul trecut.

Acum a fost, și mâinele ieri va fi,

Așa cum noi doi am fost, restul va pieri.

Am fost fantome în deșert,

Am fost și hoți, și morți, și vii,

Același sunet din sonet,

Dar la final am fost copii...

001.214

Deniz Aktaș. “Fețele amorezate....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/deniz-aktas/poezie/14037715/fetele-amorezate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.