E noapte,
e miezul de noapte
iar ploaia-si zdrobeste
uitatele soapte
de-asfaltul cel rece.
Copilul zambeste,
durerea din suflet
incearca a-ntelege,
iar zambetul palid,
incet
Prima noapte de toamnă
norii lacrimile-și toarnă
peste blocuri și pe străzi,
peste gropile cu morți
ce se-nghesuie-n a lor raclă
trofee a lumilor ce parcă
se mai întrevăd 'ntre frunze
moarte
Cercuri in vid
distrug monologul livid
dintre mine si eu,
lumina splendida.
Bibelou de sageti.
Lupta dintre cei doi poeti
scrisi,
desenati,
pictati pe pereti,
in tonuri inchise
din sufletul
Cum am să pot trăi fără de dragostea ta ?
Cum am să pot trăi fără tine?
În cine am să mai cred, în cine
trăind ascuns în umbra ta?
Cum se face că mă pierd
la fiecare pas de nu ești aici?
Cum
.......................
Un om sau poate o pasare
se aproprie de sufletul meu;
sau poate de mine.
"-Ce esti de indraznesti
sa te aproprii ca un om
sau ca o pasare de spiritul meu?
Tu stii
In lumina rosie
te simt pasind incet spre mine
iar pasu-ti lin
ca de felina
ma-nebuneste
si ma-nbie.
Mirosu-ti imi alinta pielea
iar noapte parca-mi furisa
in
Adevarul din apusul soarelui,
din caderea de frunza,
din bautul de apa,
se tipari deodata
pe tristul tau zambet.
Ma intrebai:
"-De ce?"
Imi raspunsei:
"-Pentru ca!"
Timpul a trecut
iar
As vrea ati atinge sufletul inlauntru
a simti arsura soarelui inimii tale.
As vrea a fi ventricolul tau stang
pentru a sinti sangele tau
cum imi curge prin vene.
As vrea ati fi piele
a te
Cand agonia de soare
a inceput a-si arata
adevarata menire;
am inceput a ma-nchina
in fata nasterii de luna.
Intunericul mi se parea lumina
iar simturile toate
incepura a-mi intra-n
Alergam prin padurea uscata
iar zapada se parea c-a ajuns
acolo unde frunzele au plans
de frica iernii ce se arata.
Alergam,iar fuga-mi ma ducea spre nicaieri.
Eu sunt gata de a
Astazi am visat ca lumina serii
se nastea din ochii tai.
In splendoarea aceea a luminii
bietul meu trup,s-a blocat,
a ramas impietrit,nemiscat.
Iatovitele mele ganduri
s-au concentrat
Atunci cand amintirile
au rupt zabrelele trecutului
si-au invadat prezentul,
ratiunea se pare ca a cedat,
iar viitorul l-a lasat
in voia timpului ce azi
as vrea sa-nceapa a merge inapoi!
Incercand a musca cerul
plamanul mi-a fost inundat
de rafale de ploaie
si-a fost aruncat
unde el,gerul;
si fierul indoaie.
Plamanul traia in el insusi
caci corp in corpul meu era
iar
Candva am fost bolnav
si-am fost dus la un vraci
nebun si slab,
tatuat si parca
de-o luna nemancat.
El,vraciul,cel nebun si slab
cum m-a vazut m-a operat
de nastere si,
de durerea de-a
Tu vezi trăsurile ce-aleargă,
ce-aleargă,
pe cerul ce plânge
ca sufletul singur?
Tu le vezi cum încearcă
să ajungă la tine?
O lacrimă, un sâmbur
de vecie iutată;
nostalgică armonie
de
Dansează cu mine lumină
vreau să-ți simt fiecare mișcare
iar notele suflului tău
să mă-amețească
într-un vârtej de frenezie
ocrotitor.
Vreau ca din ai tăi pași
să construiesc,
de-ai să mă
E dimineata
iar soarele a distrus
intunericul camerei mele.
Sunt obosit
dar gandul la tine
nu ma lasa s-adorm;
nu mi-e somn.
As vrea langa tine
pe perna s-asez
incet a mea tampla.
In timp
Gandul imi zboara
acum iar la tine.
Unde esti comoara?
Oare m-astepti,
te mai gandesti la mine?
Eu te iubesc si e ciudat
caci nici macar nu te-am vazut,
nu te-am gustat
insa ma-nebunesti
Cand va plange caietul
dupa urma pixului meu
si mama-mi va tine amintirea in brate;
atunci voi fi cu Eol si eu
purtandu-mi tristetea
in zboruri de rate.
As vrea ca mormantul
sa-mi fie doar
Am încercat să îți ofer tot
știind că greșesc și
am schimbat tot ce aveam
însă simțeam că nu ajunge
iar tu vroiai mereu mai mult.
Am renunțat la mine
și-am ascultat ce a tale buze
au să-mi
Inimă, te rog, vorbește-mi
că eu de mult nu te-am mai auzit
și chiar uneori parcă te oprești
din tam-tamul tău.
De mâine te oblig să vorbești;
să vorbești și cu mine
așa cum o faci cu
Ce mult a mai trecut
de cand buzele-ti
n-au mai soptit
minciuni la a mea ureche.
Insa distanta a ajutat,
ne-a aratat,
ce-am fi pierdut.
Cat de departe-mi esti
iubirea mea,
tu
De ce-ti sunt ochii verzi
ca frunza unei flori nemuritoare
in adierea vietii trecatoare
eu ii iubesc, de ce nu crezi !?
De ce cand plangi
in plansu-ti moare
o-ntreaga lume de petale,
de
Uneori îmi amintesc de când eram copil,
de cand nimic nu conta
și nici vreo problemă nu umbrea
fericirea de a trăi.
A fost prea dur
acel pasaj involuntar
de la copil la om matur.
DV