Poezie
Prima noapte de toamnă
lui Ion Minulescu
1 min lectură·
Mediu
Prima noapte de toamnă
norii lacrimile-și toarnă
peste blocuri și pe străzi,
peste gropile cu morți
ce se-nghesuie-n a lor raclă
trofee a lumilor ce parcă
se mai întrevăd 'ntre frunze
moarte de copac, ce plânse
de-atâtea săptămâni de ploi
ce-au lăsat copacii goi.
Prima noapte a lui Septembre
cerul este plin de umbre
a pământului ce sumbru
stăpânește orizontu'
jilav și rece
a morților ce vor să plece
din lumea asta cea ploioasă
spre una poate luminoasă.
În prima noapte de toamnă
noroiul se târăște-n stradă
și frunzele vor să adoarmă
în gropile de prin mansardă.
În zare o macara se ceartă
cu vântul ce vrea să o vadă
moartă,-ntinsă-n șantier
pe coastele ei cele din fier.
Nu-i decât prima noapte de toamnă
când privim triști înspre vară
în amintirea amantelor pierdute
rămase doar necunoscute
depresiei de toamnă
când norii lacrimile-și tornă.
001.865
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Denes Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat