Poezie
Fuga de real
1 min lectură·
Mediu
Alergam prin padurea uscata
iar zapada se parea c-a ajuns
acolo unde frunzele au plans
de frica iernii ce se arata.
Alergam,iar fuga-mi ma ducea spre nicaieri.
Eu sunt gata de a inebuni.
Ursul privi la ochii mei.
Ai mei ochi privira-ncet la urs.
Gura-i intreba pe ei:
"De ce?" si drept raspuns
un ochi clipi rapid de doua ori.
Pacat.Zapada ajungea
la al meu genunchi ridicat,
si-ntrecea cu mult orice salt
m-as fi gandit a-ncerca.
Goana-mi parea a nu se mai opri
iar amintirile-si luau zborul
spre inceputuri de eu
si sfarsituri de ecou,
in care niciodata nu voi sti,
de-am fost sau nu am fost erou.
001813
0