nON_sensuri

Deseori noaptea păstra întunericul pentru ea în jurul meu orbitau lămpi de veghe Încercam să mă relaxez întindeam gene împletite spre cascadele zen Cădeam lin cădeam foarte lin ca o floare de cireș Nimfele mă așteptau dulci mă așteptau coapte Dimineața aveam hrană cât să mă zbat luptam cu nimicul multiplu pentru nimicul meu singular Lămpile se stingeau pe rând mai plictisite cu o lună Vecinu' hacker pătrunsese în rețeaua mea intimă tavanul era fulgerat fără noimă Am coborât de pe catafalc mișcam pereții ca pe niște stropi de var