pe atunci nu știam cuvântu'

anotimpuri obișnuite nu simțeam frigul ceai cu biscuiți povești câte și mai câte anotimpuri din senin clanțăneam cu gustul de lut searbăd lipit de gingii o cruce de lapte gheață și flori de sticlă creșteau pe groapa mea pământul bunicii mirosea a mit și a fluturi de marmură & dincoace îmi amintesc durerea mă făcea să arăt ca dracu' & în potcoava zăcământului ursitoare străine de om dănțuiau un zorba & să mor n-aș vrea dar nici așa