Scrisoare

Rareori îți spun ce simt și atunci îmi par false cuvintele pentru că sunt atât de puține și atât de uzate. Deși știu că sinceritatea e simplă, adesea încerc să evit simplitatea de teama căderii în banal; de parcă originalitatea e o dovadă de iubire. Dorința de a te fascina mai mult decât alții ca și cum aș fi în competiție cu toți care te-au îndrăgit, cu toți care au încercat să te sărute, iar tu premiul inimii; premiul care-și poate alege învingătorul indiferent de performanțele lui, și care, poate chiar să nu se lase cucerit, să mai aștepte. Am înțeles că însemn ceva pentru tine, dar nu știu ce; poate un prieten căruia nu vrei să-i strivești speranțele cu greutatea unui refuz categoric sau poate un bărbat de la care vrei mai mult. Fuga din situațiile ce stânjenesc și tăcerea ta confirmă teama de sinceritate, frica de simplitate sau chiar panica în preajma apropierii. Nu curajul învinge teama, ci credința față de sentimentele tale. Sentimente pe care nu le vei cunoaște, cu adevărat, dacă nu le poți exprima.