Deliu Stejan

Aleks si Arghira, ma bucur ca nu m-ati uitat, dar mai ales ca v-am adus aici un picut de bucurie.
Da, Aleks, sa dea Dumnezeu sa nu ma pierd! Si tu ma luminezi, copilule! (sa nu te superi pentru apelativ, e unul cu totul pozitiv, dar tu stii, ce tot vorbesc eu aici?)
Asta e, eu raspund mai tarziu, dar raspund. Si multumesc!

...si Steph imi sopteste ca e multumit...

Multumesc Oriana, ma bucur ca-ti plac copiii astia!
Poate!

Eh, uite ca nu ma pot abtine sa tac, aici era ziua ei si stii cum e, macar o zi pe an au incercat sa se poarte mai frumos unul cu altul, (de aceea par mai seriosi)altfel, sunt sacaieciosi. Steph, e cel care vrea sa-si prezinte inventia, asa ca are o mina mai serioasa, Adele, incearca si ea sa fie mai cuminte, dar nu stiu cat reuseste.
Poate ca va continua. Inca nu stiu. In nici un caz nu e acesta finalul. E unul dintre acte. Nu stiu insa daca voi mai scrie la piesa aceasta. Daca da, va avea probabil un final suspendat, dar un final clar, daca nu, vor ramane niste fragmentele de dialog, pentru ca in lipsa piesei per ansamblu, n-am sa le pot spune acte.
Multam Costel!

Din respect pentru cei care l-au citit, pentru cei carora le-a produs o oarecare emotie, ori de care ar fi, nu-l retrag. Pentru mine, insa... poate ca nu mai am puterea sa-l vad cum l-am vazut initial. Dar ramane aici.

Andia, da, sunt atent la tehnica, ma bucur enorm sa vad ca exista autori interesati sa citeasca proza. Sa o patrunda chiar cu interes. Apreciez! Daca accentul cade pe imagiea celor doi, asta ma bucura, pentru ca este exact ceea ce mi-am propus. Incantat!

Nic, eu iti prind palaria din zbor, ii intorc borurile si o astern din nou pe fruntea ta. Nu foarte pe ochi, ca sa mai poti citi... Multumesc.

Arghira, \"Popas intr-un pas\", da, mi-as dori, atunci cand va fi gata sa o vad la National, dar pentru asta iti trebuie mari pile. As putea sa fac insa o adaptare radiofonica, acolo inca mai am pile, dar asta impune timp, iar \"pilele\" cred ca-si vor da demisia in doua saptamani. Asa ca, nu stiu.
Daca v-a placut este placerea si bucuria mea!

Costel, iti multumesc, ai dreptate, am si gasit solutiile acolo unde spuneai. Cand voi avea putin timp, voi modifica.

Sigur, exista prejudecata cu \"nasul\", care nu cred ca se certifica neaparat, la fel, mainile care pot fi folosite in multe scopuri manipulatorii, dar nu asta era neaparat ideea. Am gasit totusi o solutie, asa cum ziceam in comentariul anterior, (care v-a aparea dupa acesta). Hai ca nu mai spun pana nu modific, (din pacate nu am timp acum) dar este intocmai ce spuneai tu, Andia, adica, \"organul\" nu are legatura cu un complex de ordin fizic, ci refulari din zonele, social, spiritual, etc. (asa cum, de altfel, o spune si textul).

A, multumesc Bea, ca nu m-ai uitat. Ca de cand n-am mai dat pe-aici, e lunga vremea. Ma bucur ca ti-a placut si proza, nu numai scenariile. Ce mai, ma bucur, radiez... si nu glumesc.

Sigur ca ma gandisem si la problema de care spuneai tu, una dintre variante era chiar asa, intr-un moment in care fusesem mai \"glumet\", dar am renuntat de dragul ideii pe care ai mentionat-o (nu spun care, ca sa nu ma explic). Si m-am bucurat ca ai observat-o!
Da, vine, vine, tocmai voiam sa-i raspund si Arghirei si tie si tuturor celor care le asteapta, ca vin. Promit ca urmatorul text pe care il postez va fi un scenariu!
\"Asa ziceam si eu\", adica am sa o termin. Piesa.

ok. Costel si DoDu, domnul Pan, el stie ce a vrut sa spuna, ca e poezeaua lui. Si in fond e si trebsoara lui. Una sau mai multe, ale lui sa fie! In fond, sa se explice daca vrea, daca nu, nu. Ca doar nu ne-om certa noi pe ambiguitati si incertitudini. Si nenascutele acelea, tind sa-ti dau dreptate, nici mie nu mi-au prea placut. In rest, toate bune!
Va salut pe toti trei si va zic si eu noapte bunicica!

Incerc un al doilea comentariu.
Am adus poezia aceea sub aceasta pentru ca starile mi se par asemanatoare, ideea in sine a multiplelor femei in una si a uneia in multiple femei.
Personal, nu cred ca sunt de acord sa ovationez un sentiment al multiplelor femei in una. Insa e un adevar din cate cunosc. Poate nu cunosc eu prea multe, personal sunt monogam convins!
Insa, primul vers:

Va tin minte pe toate, iubito

exprima, dupa umila mea parere, regasirea multiplelor femei in iubita. Adica, faptul ca in momentul in care isi priveste iubita le vede pe toate (ex-ele) sau conceptul de femeie, evolutia lor in timp, in societate, statutul de femeie (biologic) este exprimat in urmatoarele versuri, apoi atuurile femeii, (tot biologic) de-a lungul istoriei (vezi eve, dalile, etc., - as zice eu si cleopatre, si pandore si mai altele - iar finalul, simplu, autorul vrea sa rupa femeia lui de femeile amintite, acelea. Exista, in feminitate, nu doar pozitivism, acel element negativ, cred eu (cu umila-mi parere) ca autorul vrea sa-l rupa de femeia lui. Vrea puritatea femeii lui, fara tertipuri de tip, eva, etc. , toata dintr-odata si nu in soapte, rate, dupa cum spune.
Eu sper sa fi perceput bine, Pan, ma poti contrazice. Poate aberez. Eu asta am inteles.

E draguta, insa de ce n-ai continuat-o? Tu ai forta asta, incearca sa o continui, cred ca ar da mai bine, asa cum mai spunea cineva. Si mai ales daca ai gasit acest titlu, poti sa dezvolti putin. Ultima poezie mi se pare prea trista in adevarul ei. Voi reveni.







P. S.
Iti multumesc, chiar asa ma simteam, un Stejar (imi gresisera aia la buletin "r-ul" final, iar "Delii" sunt invingatorii), glumesc, insa copacul s-a cam scuturat din temelii. Incerc sa-i ridic coroana, sa nu ucid atat de timpuriu acei doi copii, care sunt personaje reale, si inocente, dupa cum bine spunea cineva. Iti multumesc mult pentru incurajare!

Interesanta.
Ultimele doua strofe continua neasteptat. As putea sa spun ca-mi place mersul poeziei de la inceput pana la versul
"o lucire adanca" inclusiv, apoi mi se pare putin abrupt, constructia e neasteptata, rupe putin ritmul de inceput al poeziei.
Totusi, nu pot sa spun ca nu-mi place. Pot sa spun ca e interesant.

<< imbracata-n miresme de roze
ma astern pe roua serii,
vino-n gradinile mele!
tipa-n mine disperata si muta, iarba.
tu treci,
alene,
daltonist,
tu
treci! >>

Poezia ta mi-a amintit de aceste versuri. Sa nu ma intrebi cine e autoarea.

La multi ani! si din partea mea.

Domnule Pan, aceasta este poezia sora cu cea la care ma voi duce imediat. Nu stiu pe care sa o aleg ca fiind cea mai buna, aceasta sau cealalta. Eu le-as pune una langa alta. Ar fi o dualitate care te-ar reprezenta si defini in poezia iubirii. Ambele pastreaza si aduc cu sine un sentiment declarat atat de simplu, veridic si sincer al voluptatii masculine. Ceea ce transmit cele doua poezii e impresionant de sincer si de bine spus de catre un barbat.
Mai ai una in care incerci sa definesti femeia, mama, si aceea ar apartine aceluiasi ciclu. Nu ma pot abtine si aduc aici poezia despre care vorbeam.

__________
<< Dimineață ca orice dimineață,
Cu tine ciufulită alături,
Adormită încă pe perna asudată
De gemetele tale pline,
De închipuirile mele împlinite
În alte nopți și alte dimineți.

Deschizi ochii negri,
Îi percep verzi, căprui, albaștri,
Privindu-mă de pe sub alte sprâncene,
Încadrați de rame blonde, roșcate, brunete.
Alte chipuri.

Dau sânilor tăi diverse forme,
Gust diferit,
Modelându-i în amintiri
Neștiute de tine,
Proprii, adulterine.

Îmi închei redingota
Peste trăiri,
Îți surâd ipocrit
Și-ți spun mângâindu-vă pe toate:
&#8221;Bună dimineața, femeie a visurilor mele&#8221;. >>
__________________

Eu le gasesc etalon.
Sunt antitetice si complementare. Fac parte din acelasi barbat, intregesc personalitatea aceluiasi barbat. Sunt adevaruri. Nici nu se poate comenta mai mult despre poezia iubirii masculine decat lecturarea in paralel a acestor doua poezii.

Toata admiratia pentru libertatea exprimarii si sinceritate!

Va multumesc tuturor, Bea inca o data, Nexus si Atman si eu va citesc cu placere, in limita timpului disponibil.

Continuarea propriu-zisa a textului "Venus" este "Focul". Vin in curand si urmatoarele.

Bea, Steph e incantat de poezia pe care ai scris-o, alegandu-l ca muza si m-a rugat sa o atasez ca si paratext la publicarea piesei.

Ma bucur, "..." ca ti-a placut! Se dedica familiei mele, fratiorului meu, unui prieten din copilarie si tie, "...".

Bea, ai fost de o promptitudine remarcabila, sper sa nu te fi intristat cu acest anterior comentariu. Era un compliment, sper ca l-ai interpretat ca atare.
Lasa-mi mie tristetea!

Draga Bea,

Steph te gaseste o fata.
Nu neaparat uitata de lume
nu neaparat copil
si nu foarte curtezana.
Steph te aseamana putin Adelei
prin zbaterile tale,
prin lacrimile care erau sa-ti cada
cand arborele copilariei
se prabusea prin curtile inocentei.
Tu nu poti fi mai shakespeariana decat Adele,
bucura-te,
tu primesti cate-un banut
pentru fiecare iubire trecatoare
Tu nu esti singura!
Tu ai mai multi banuti
decat euri stinghere
si vorbitoare in taceri.
Tie iti plac zeii
si apa vietii din care bei
din care tu renasti,
din care uneori ai vrea sa plangi
insa bucura-te, Bea!
Esti vie!

Un haiku pe sufletul meu!

Apoi, am inceput si nu ma mai pot opri.
Ai un stil direct in proza, fara artificii, combini fantasticul cu realul intr-un mod firesc, conduci bine si dialogurile, iar lungimea si abordarea (faptul ca intri direct in subiect) capteaza, prinde, invaluie cititorul.
Cu alte cuvinte, buna proza!