Deliman Leontin

Punctul nu este altceva decât: începutul și sfârșitul ceea ce este cel mai aproape de nimic (oricât de aproape) vecinul din dreapta și din stânga și din toate părțile al infinitului mare. Mai

Are rol de ofițer Dar nu-i legat de armată Și-o leagă pe ea de el Poate pentru viața toată. (ălivic erats ed lurețifo)

Aud vorbele plângând Ochii îi văd lăcrimând Peste umeri văd priviri Aruncate-n amintiri. Îmi așez un suflet bun Chiar la margine de drum Ca să fie un popas Pentru timpul ce-a rămas. Să vii

Târziu în toamnă- În calendarul din cui, Numai o filă.

Înainte de votare Ai valoare de un vot; Dup-aceea, lucru mare, Dacă-i doare și... în cot.

Ar fi mai bun un balon (Medicul a conceput), Ca un clasic silicon. S-aibă grijă la cusut…

Îți oferă la cabină Cinci minute de plăcere, Ca apoi să îți impună Vreo patru ani de durere.

În politică se vede, Lucrurile-s pe invers: Mai ’nainte se alege, După-aceea la cules.

Cât poți pune vorbă bună Și nicidecum bețe-n roate, Că s-ar putea ca să-ți pună Careva, bețe… pe spate.

Dac-am ști (vrea) s-apreciem, E a o vorbă de ocară, Nu ca să ne consolăm: „Cu o floare, nu se face primăvară”.

Nu lăsa să-ți refuleze Frustrările și amarul, Că s-ar putea să-ți debordeze Până la urmă paharul.

Ni se alătură la drum de la-nceput Cohorte-ntregi de vajnice trăiri În frunte cu-n necunoscut, Stăpân a-ntregii noastre firi. Le facem loc trăirilor din piatră Fără să știm ce neputință

Dacă nu ești un adept Al globalizării-n fapt, Când ai cont pe Internet, Ești ca și… globalizat.

Dacă viața pe Pământ, Pare-a fi întâmplătoare, Atunci tot întâmplător, Moartea-ar putea fi… muritoare.

Chiar dacă-s tentații multe, Să n-ai treabă cu nărodul; Că de nu pierzi tot la punte, Ba poți pierde chiar și podul.

Sunt ca o piatră ce răsare, Sunt ca un vultur ce se zbate-n ape, Sunt venerata-ntruchipare A ceea ce de vreri ar vrea să scape. Și cum nu pot ajunge la lumina Aceea albă, neagră, giulgi sau

Luna, un bostan Și bufniță pe șură- Chiar de Halloween.

Caută cu disperare Devenind puțin stresanți, Expresii convingătoare, Chiar dacă sunt agramați.

Când să rabde nu mai poate, Și el devine mai aspru, Și-o ajută să arate C-are sângele… albastru.

Stau cu ochii cum s-ar spune Rezemați de ochii tăi, Și ca un copil de școală, Număr: una, două, trei. O pupilă unde este? Îți lipsește numai ție; Ochiul tău se rătăcește Prin vecini, sau cine

Sunt singur și mi-e-atât de greu… Mă văd o pradă-nsingurată Și frică mi-e că nu sunt eu Mai mult ca niciodată. Și-atunci când parcă am mai multă Putere-n gând și fapte, Mă simt cu-atât mai