David Valentin

Cu așa variante
Nu te da rotund,
Dacă nu ai poante,
Te vei da la fund.

Secretul eu te rog să nu-l divulgi,
Pe mine m-a-nvățat un înțelept,
Singur îi cade părul, la deștept,
La prost, se zice, trebuie să-l smulgi.

Chiar dacă dai bacșișuri-variantă

Se presupune că bacșișul este prețul shortcut-ului ,deci fără ocolișuri.

Chelia fiind obligatorie
Să fac și eu cinstit un pol
Nu-mi dați o slujbă iluzorie
Ci una chiar, de sex-simbol.

Soțul?

N-am știut, însă am bănuit,
Căzând cu rabla în canal,
El singur a mărturisit,
Că e pe invers, la final.

Părinții noștri, zeci de ani,
I-au așteptat pe-americani,
Dar nu veneau că sunt mișei
Și-am mers eu singur după ei!
S.O.

Yankeii, indignați, scrie-n în gazetă,
Te returnează-n vară c-o rachetă
Ospitalieri cum ni-este felul,
Te așteptăm curând la Deveselu!
D.V.

Când prinzi vecina prin hambar
Și-ncepe sângele să-ți fiarbă,
Nu se mai uită, asta-i clar,
Iubirea... pentru că e oarbă!

Dan-T

În hambar pândești vecinii,
Cu nevasta-n dormitor,
Orbu-i sigur al găinii,
Sau norocu-ți este chior.

Bunicul meu iubit a decedat,
Sunt șapte ani de când l-am îngropat
Și chiar de-aș vrea să-l uit eu n-am să pot
Că-l văd mereu... pe listele de vot.
F.R.

Nu ai de ce să fii mâhnit,
Să spui că nu îți mai convine,
Bunicul tău e fericit,
Că nu te vede el pe tine!
D.V.

Nu vă spun nici o poveste,
Nici n-o spun la nimereală,
" Duramater" cred că este,
Pe scurt, scoarța cerebrală.

Am auzit adeseori
O vorbă bătrânească:
Pe șef să nu vrei să-l omori
Ci fă-l să și-o dorească.

Săritor o viață-ntreagă,
S-a produs un mic efect:
El dorește să ți-o tragă
Însă-i "scannerul" defect!

Dan-T

Dacă scanneru-i ghiduș
Cum de tir n-are habar,
Ți-o va trage, cred, în tuș,
Ori ți-o trage la cântar.

D.V.

Multumesc tuturora celor care au avut reacție la unele opinii personale pe care le-am expus aici.Tilul inițial era- Cum se vede epigrama din linia a treia.
Am subliniat cu sunt doar păreri personale și nu mă asteptam să coincidă cu ale celorlalți, dar unii le-au luat ca un afront personal.Din cele de mai sus, se vede clar, că am avut dreptate pe alocuri. Unii chiar nu au simțul umorului. Unii spun chiar, că nu sunt epigramiști,dar își permit să jignească ca la ușa cortului. Au dreptate. Ca să folosești bâta ascuns în spatele monitorului nu trebuie să te prefaci că scrii epigramă. Să o faci în față trebuie să ai forță și curaj. De bun simț nu are rost să vorbim.
Alții spun că nu ai dreptul la opinie și că articolul meu a scăpat cenzurii.
Am decența să nu răspund acestor atacuri, e suficient faptul că și alți colegi au putut citi ceea au putut debita unii, să-si facă propria opinie sau să și-o întărească.
O să aleg comentariile valoroase și o să le valorific. Am mai multă încredere în judecata domnului Bunduri decât în inducția navetistului Orășanu.
De asemenea nu mă voi lăsa descurajat și voi continua să învăț, să scriu și să îmi perfecționez stilul. Critica mă va ajuta să mă întăresc. Sunt conștient de adevărata mea valoare, nu incerc să mă supraapreciez ,dar dacă eu nu am o părere bună despre mine, cine să aibe?
Mai am încredere și în Zenon: Cine nu îndrăznește să spună ce gândește, va sfârși prin a nu gândi ce spune.

O zi bună,

Stimate domnule Rodean

Subscriu intru totul la ceea ce ați expus in acest ariticol. As vrea să împărtășesc doar niște păreri pur personale, care pe un site populat teoretic cu oameni care ar trebui să aibe un ascuțit simțul umorului, nu ar trebui să supere pe nimeni, ba mai mult , să genereze subiecte de meditație.
Sunt nou pe acest site, dar sunt un om dotat cu un acut simț de observație și analiză.

1. După parerea mea epigrama este în primul rând o creație literară vie. Nu cred că are nimic în comun cu poezia decât rima și ritmul. Este o entitate perfect slefuită , dar care poate , la fel ca si pietrele prețioase, să conțină vinișoare de altă natură, imperfecțiuni sau diverse grade de claritate. Catrenul poate fi cel mult un cristal Swarovski , șlefuit perfect, care strălucește , dar neavând mesajul pe care trebuie să-l conțină epigrama, nu poate să aibă aceeași valoare. Este acidă, tăioasă, uneori cinică. În patru versuri trebuiesc înglobate toate elementele specifice și la sfârșit rotițele să se și învârtă Având, ca români, o limbă atât de bogată in sensuri și întelesuri, epigrama poate izvorî la fiecare pas, pentru cine are urechi să audă ,un vocabular bogat, talent si bineânțeles simțul umorului. Mitul fals că epigramiștii care scriu mult nu pot avea valoare, este o scuză a celora care au probleme, sau au muza bolnavă.
2. Nimeni nu are diplomă de epigramist, sau dacă o are îi garantează succesul. Un epigramist bun nu face doar ouă de aur , iar unul modest poate să scoată din greșeală , sau după multă străduință o perlă. Sunt unii care fac ouă de aur în serie, dar nefiind conștienți de valoarea lor le abandonează la locul ecloziunii.
3.În momentul in care epigramistul trece de la proză la versuri, personalitatea sa se dedublează. Conflictul interior al epigramei este în altă dimensiune , iar confruntările dintre epigramiști se poartă in această nouă dimensiune. Am văzut chiar pe site conflicte intre epigramiști vechi care au degenerat ieșind din planul imaginar in cel real. În planul imaginar toți sunt egali, bineânțeles că bunul simț trebuie să te însoțească peste tot.
Ceea ce m-a surpins , chiar și la epigramiști cu experiență au fost niște stereotipii neproductive. In dorința de a șicana interlocutorul lasă neexplorată tema duelului, care este de fapt cireașa de pe tort.
4. Membrii site-ului se împart din punct de vedere ierarhic în trei categorii:
a) Seniorii. Aceștia au o anumită vârsta, vechime , experiență în ale epigramei. Se află fiecare pe un podium , fiecare opinând că al lui este mai înalt. Își trimit rachete și au terenul înconjurat de garduri de sârmă ghimpată. Datorită vârstei ,probabil, nu prea pot să mai sprivească în jos și nici să coboare la nivelele inferioare. Nu poți să-i atingi cu nimic, nu răspund la provocări, trebuie să ai o suliță foarte bine țintită să le atragi atenția.
b) Micii nobili. Reprezintă clasa de mijloc. Călare pe o movilă , pot și chiar vor să fie o amenințare pentru seniori. Profitând de ciondănela continuă a acestora pot să aibă incursiuni încununate de succes în terenul advers. De la înălțimea lor pot să le scuipe totuși semințe în cap celor din ultima categorie. Totodată pot să se travestească pentru a fi luați drept seniori . Unii care nu au uitat de unde au plecat mai dau sfaturi celor din ultima categorie , însoțite,logic, de nelipsitele ghionturi amicale.
c)Aspiranții. Reprezintă plebea și rătăcesc prin labirintul oferit cu generozitate de gazde.
După ce semnează că sunt de acord, sunt lăsați să rătăcească liberi. Fulgere venite din senin le amintesc să folosescă diacriticele, să nu scrie prea mult etc. Dacă o fac totuși, li se taie apa, curentul, gazul. Descoperă curând de ce au murit dinozarii, comentariile lor sunt off topic apar după ce femela dinozaur a murit deja.
Seamănă oarecum cu fuga din Egipt. Aceea a durat 40 de ani și a trebuit să se întâmple o mulțime de minuni și să se deschidă marea pentru ca poporul ales să ajungă pe Pământul Făgăduinței.
De remarcat cu Dumnezeu le-a dat totusi tablele legii și i-a ajuta. Cred că și acest site merită un astfel de Dumnezeu coordonator pentru ca un număr cât mai mare de aspiranți să traverseze deșertul.
Mai cred că fără comunicare progresul este foarte greu. Dialogul lărgit poate aduce doar avantaje, incepând de la discuții tematice până la relații personale mai bune. Calitatea de comentator ar trebui acordată cu mai multă generozitate, după ce se constată că persoana nu reprezintă un pericol social. Tot așa poate fi luată înapoi dacă se calcă anumite reguli de bună conduită.
Falia existentă acum pe site, care nu stiu încă dacă este dorită sau nu, provine de la acestă politică rigidă, de castă .
5. Din punct de vedere al stilului adoptat epigramiștii sunt:
a) Bătăuși- închid ochii și lovesc cu sete.
b) Stiliști- Eschiva, pasul înapoi, jocul de picioare sunt elemente din box care fac diferența și în epigramă.

In ceea ce mă pivește nu aspir la titlul de epigramist, ci la cel de autor de epigramă, termen ce nu exclude și slăbiciunile omenești.

O zi bună tuturor !

Considerat mic-copilaș,
Neapreciind mărimea dramei
Constat că Dan-T e fundaș
În naționala epigramei.

Spre eternitate
Ruse dă din coate,
Se avântă ca să
Își mai ia o plasă... :)

Dan-T

Trebuie să dai din coate,
Mai rentabil, din buric,
Plasele le scoți pe toate,
Chiar din propriul tău butic?
D.V.

Când își bagă coada dracul,
Ghinionul nu te lasă -
Mi s-a spus să merg cu sacul
Însă mi-am luat o plasă...
P.D.
De vrei acum să ne dai plasă,
Să știi că nu este momentul,
Cum îl avem pe dracu-n casă,
Eu circumspect mi-am luat tridentul.
D.V.

E un doctor ca oricare:
Mergi la el, te face bine,
Dar ’nainte de plecare
Ia și pielea de pe tine.
S.O.

Cred c-ai scăpat ușor;
Oricât ai pătimit,
Fii recunoscător,
Că nu te-a tăbăcit!
D.V.

Spun mulți că sunt un terorist
Și nu mă supăr, nu sunt trist,
Chiar recunosc, au și motiv:
Umoru-mi este... exploziv!
Ion Ruse

Eu cum suflu și-n iaurt,
Te-aș ruga și nu fac poante,
Dacă ai fitilul scurt
Mută-te pe lângă Dan-T!
D.V.

Concluzia-i amară:
La poartă-ajung mai rar
Și-o dau mereu în bară
Că merg prea des în bar!
P.D.


La fotbal sunt pe-afară
Concluzile-s amare,
Problema-i că pe bară
Stă și o dansatoare!
D.V.