Poezie
La poalele muntelui
1 min lectură·
Mediu
Desprind din palme piatra și-o las să-și caute odihna-n vale
lepădând iluzia unui vârf ce-și mută culmea la fiecare pas.
Nu mai întreb cerul de niciun semn, de niciun rost.
Tăcerea lui de cremene
rămâne neatinsă.
Rămâne doar această distanță senină dintre dorința mea
și liniștea unei lumi de sare și bazalt
unde privirea nu mai poartă povară, nici grabă.
Se desprind de pe umeri așteptările oricărui mâine,
schelele ridicate cândva în fața haosului,
și rămân descoperit sub lumina domoală a clipei
în care o secundă încape cât întregul munte.
Mă întorc în propria tăcere,
dezlegat de orice chemare trimisă spre orizont.
Îmi reazem spatele de stâncă.
0014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dascalu Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Dascalu Mihai. “La poalele muntelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-mihai/poezie/14206904/la-poalele-munteluiComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.