Poezie
Eșafodul de umbre
1 min lectură·
Mediu
Arhitectura serii își strânge pendulul în noduri de ger,
o mecanică oarbă ce-mparte lumina în unghiuri drepte.
Pe masa de marmură, vechiul și abstractul mister
își numără pașii pe-un șir nesfârșit de trepte.
Suntem doar secvențe de gheață într-un templu de fum,
o axă nescrisă ce ține orbita planetelor mute,
când ceara memoriei picură lent peste drum
și lasă amprente pe formele slab cunoscute.
Nu-i nimeni să ceară iertare dincolo de zid,
doar umbra din sticlă mai joacă un rol de vitrină;
o ultimă rază coboară tăcută în vid,
purtând în tăișul ei rece o statică vină.
Dar sub eșafodul de umbre și porțelan fin,
Se simte pulsația surdă dintr-un abis;
O geamănă ardere-nchizând un cerc clandestin,
Sub platoșa grea a unui timp interzis.
0011
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dascalu Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dascalu Mihai. “Eșafodul de umbre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-mihai/poezie/14206771/esafodul-de-umbreComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.