dascalu alexandra

Singurătate „visele…nu sunt decat vise!” JULES VERNE Mi-e frig…E noapte…Mă bag în pat și simt ușor, ușor, cum mi se încălzesc tălpile și cum căldura îmi pătrunde în trup asemenea apei ce

Te-ai dus din nou de lângă mine Şi mi-ai luat inima din piept, Ai luat şi visele cu tine, Toate speranțele… te-aştept Căci îți stau scrise în privire Iubirea ta şi al tău dor Şi ştiu că nu mă

Îmi moare luna în surdină Și stele ce se sting în gând Par a fi ochi ageri de felină Sau vise ce se nasc și pier vibrand! Eu nu mai pot să plâng, de parcă Din toată zarea să culeg aș vrea

E vreme despărțirii…Ceasurile bat timide în pereți, amenințând că a venit momentul în care trebuie să împărțim tot ce am adunat împreună! Dar mă întreb, oare există jumătăți egale, oare putem

Aș vrea să-nec în ochi albaștri Surâsul ochilor căprui Ce îmi lucește dintre aștrii Și îmi redă privirea lui! Nu-i minunat cum poate clipa Albastrului senin să-i dea Sclipiri de verde ca

Taci, suflete, nu plânge Că ai rămas numai cu mine… Deși-ntunericul te frânge Eu am să fiu mereu cu tine! Acum, te rog, de ai putere, Să-ți ștergi lacrimile din ochi, Căci simt și eu a ta