dascalu alexandra

Singurătate „visele…nu sunt decat vise!” JULES VERNE Mi-e frig…E noapte…Mă bag în pat și simt ușor, ușor, cum mi se încălzesc tălpile și cum căldura îmi pătrunde în trup asemenea apei ce

Te-ai dus din nou de lângă mine Şi mi-ai luat inima din piept, Ai luat şi visele cu tine, Toate speranțele… te-aştept Căci îți stau scrise în privire Iubirea ta şi

Îmi moare luna în surdină Și stele ce se sting în gând Par a fi ochi ageri de felină Sau vise ce se nasc și pier vibrand! Eu nu mai pot să plâng, de parcă Din toată zarea să culeg aș vrea

E vreme despărțirii…Ceasurile bat timide în pereți, amenințând că a venit momentul în care trebuie să împărțim tot ce am adunat împreună! Dar mă întreb, oare există jumătăți egale, oare putem

Aș vrea să-nec în ochi albaștri Surâsul ochilor căprui Ce îmi lucește dintre aștrii Și îmi redă privirea lui! Nu-i minunat cum poate clipa Albastrului senin să-i dea Sclipiri de verde ca

Taci, suflete, nu plânge Că ai rămas numai cu mine… Deși-ntunericul te frânge Eu am să fiu mereu cu tine! Acum, te rog, de ai putere, Să-ți ștergi lacrimile din ochi, Căci simt și eu a ta