Ignoranta destinului

Adierea vântului imi învăluie creierul, saturând materia cenușie(acum lipsă) ,cu glasuri acum moarte, de mileni... Stafi vii prin istorie rătăcind, ce strigă celor ce sunt, să nu repete ! la fel ca ei... Viata aș trăi , in van, în alergare spre deșertăciune doar vise, ignoranță, și durere... Opriți, voi glasuri surde! Inima îmi este plină doar de fiere...