Oare mi se pare mie,
Sau e lumea cam pustie?
Amorul e-ntunecat,
Omul este sugrumat.
Simt în aer falsitatea,
Unde este libertatea?
Sugrumat sunt eu din nou,
Eu nu vreau să fiu erou.
Luminează-mi din nou calea,
Că din nou plutesc în gol.
Care îmi este chemarea,
Cu un suflet așa gol?
A înghețat până și iarba,
Simt că totul e degeaba.
Părul este înghețat,
Sufletul e degerat.
Totu-i haos în gândire,
Nu mă mai găsesc pe mine,
Nici nu pot să-mi intru-n fire,
Comparându-mă cu tine.
Întunericu-i destinul,
Ce-ți deschide-n cale vise.
Sufletul e amăgitul,
Când alții gândesc
M-am gândit și nopți, și zile,
Cum e viața fără tine,
Nu te merit, sunt prea prost?
Oare are asta rost?
Gânduri ce m-au chinuit,
Căci e ca un joc de șah,
Că mutarea mea de-o fac,
Stă într-o poziție