Poezie

Sumbru

o lume și o minte haotică

1 min lectură·5 august 2026

Mediu

Totu-i haos în gândire,

Nu mă mai găsesc pe mine,

Nici nu pot să-mi intru-n fire,

Comparându-mă cu tine.

Întunericu-i destinul,

Ce-ți deschide-n cale vise.

Sufletul e amăgitul,

Când alții gândesc la vise.

Pot să am și luna-n brațe,

Eu nu văd niciun folos

Căci vorbele sunt gloanțe,

Când e doar un mincinos.

Singur ziua, singur noaptea,

Nu văd oameni lângă mine,

Ei sunt doar o umbră slabă,

Și apar doar când e bine.

Ce-i aia prietenie?

Ce-i aia tovărășie?

Ce-i aia diplomație?

Ce e aia bogăție?

Dacă, când se lasă seara,

Sunt din nou doar eu cu mine.

Și cu mine sunt doar eu,

Când îmi este cel mai greu.

Cine înțelege oare?

Ce e aia o valoare?

Când noi suntem animale,

Valorile sunt opționale.

Pentru ce muncești cu zile?

Ce dorești să demonstrezi?

Când un om nu dă un leu,

Pe talent sau pe trofeu.

De ce-ți place să bârfești,

Dacă nu vrei să primești.

Când vorbești, gândește bine,

Ca-i doar gânduri clandestine.

0013

Darius Ioan Viziteu. “Sumbru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/darius-ioan-viziteu/poezie/14204269/sumbru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.