daria ilaria
Verificat@daria-ilaria
in curs de desfasurare
...se purta deasupra intaielor ape...
Iti multumesc.
Pe textul:
„Rostuind o lume" de Alina Manole
Nu toate imi plac la fel de mult(normal)
E buna alaturarea si alternarea lor, definesc toate aceeasi atmosfera, dar isi ofera unele altora forta de contrapunct: unele mai rarefiate, altele mai dense, unele cu umor: toamna asta se poarta poemele scurte.
Totusi,parca sunt sunt cam multe deodata, le-as fi impartit in doua serii de poeme, pentru ca fiind dense, dar libere\"libere precum oxigenul\"risca sa se eclipseze unele pe altele, tocmai pentru ca sunt foarte bune.
In precedentele dozajul era foarte bun.
Dar mie imi convine , ca nu tre sa aprind bricheta de doua ori:))Adica de trei-si pentru dancers.
Preferate? Cam toate , dar:
\"cineva aprinse lumina
continuand sa vorbim
nu mai intelegem nimic\"
Pe textul:
„alte poeme scurte" de liviu dascalu
scrisa cu mana sigura, fara ezitari.
cred ca asta e vocea ta(toti avem mai multe, desigur): in dulap ai si o mumie si o racla cu moaste, amandoua te reprezinta.
Sugestie, cu timiditate: din momentul in care schimbi perspectiva si persoana verbului:sa ii mai punem o perfuzie etc.
ai putea alterna cu versurile din cantecelul al doilea.
sa ii mai punem o perfuzie
sa mai incercam ceva
Nani nani
puiul mamii
Nani nani
somn usor
e donator de organe
fost primitor in gazda
nu ii mai pasa nimanui
de numarulul lui matricol
dormi cu mama
incetisor
sapte zine
pe un picior
si-a pierdut toate drepturile
amendamentul 5 a fost abrogat
numai si numai
pentru uzul sau personal
Nani nani
nu sta dus
nu mai merge
spre apus
si tot asa, combinatia poate fi alta, finalul din cantecel
Nani nani
dorm
viata
femeia
si banii...
e doar o sugestie...
cred ca sunt de o nesimtire crunta ca ma bag asa in \"laboratorul tau de creatie\".
sper ca voi fi iertata:)
Pe textul:
„Poezie de adormit timpul" de Radu Tudor Ciornei
Si puteti sa srergeti si acest mesaj.
Multumesc.
Pe textul:
„FALDURI" de Ion Barbu
Revenind, m-am gandit ca in contextul dat,
versul incriminat de mine rezista totusi pentru ca e echivalent cu mi-e dor, nu e gratuit(oricum imi dadusem seama de asta ca nu e trantit doara asa ca sa ne lase cu gura cascata)si intr-adevar are mare orizont de sugestie in pandant cu finalul.
Poate as atenua eventuala senzatie de nenatural cu ceva sagalnic-delicat-natang(fals natang)
printr-o scurta marturisire uimita: poate o sa ti se para natang, dar nici nu stiu cum altfel sa-ti spun- in fiecare luni :mi-e atat de duminica de tine. ceva de felul asta.
Desi acum cred ca poate ramane si cum era.
Desi acum e tarziu, sunt obosita si cine stie ce aiureli spun.
Desi cine sunt eu ca sa dau sfaturi, in general.
Puseul meu alergic venea din faptul ca am vazut in ultima vreme prea multe \"te floare\" si \"ne plouam\" si mi-e munte&comp.
pe site.
Aveam si eu un poem mai vechi in care spuneam \"nu e nici astazi duminica/buzele tot nu ni se cumineca\"
eh, ale tineretii valuri.
Pe textul:
„Poezie de duminică" de Radu Tudor Ciornei
Frumos, Alma.
\"când mereu în afară păsări băteau în ciocuri de aur
transparența ferestrelor\" e un fel de minunat haiku.
Eu sunt o devoratoare de \"visual poetry\", dar la noi e totul foarte la inceput.
Si imi place plastica asta :in grupurile apei , un joc secund, mai pur.
Dar indraznesc: n-ar fi mai bine ca titlul sa lipseasca din peisaj?
In rest: sa intri prin oglinda in mantuit azur...
:)
Pe textul:
„Rostuind o lume" de Alina Manole
ce sensibil ai devenit(in sensul bun, desigur, doar ma miram pe unde o fi \"mumia din dulap\"?)
condensarea asta din ultimul timp iti vine bine(cu Micul tratat de , e altceva, e interesant, e de alta factura).
nunta vazuta ca un act liturgic, e foarte aproape de marile religii si mitologii.
nunta e o Taina, iar Cantarea Cantarilor are de fapt un substrat mistic,dincolo de acel eros atat de poetic. poate Magul ar putea spune mai multe despre aceste lucruri.
Obiectie: am o jale \"ne-mpacata\" in legatura cu soiul asta de \"necuvinte\" , nichitisme fortate ca:mi-e duminica(la altii: mi-e noapte, mi-e rosu, mi-e moarte, mi-e primavara).
o sa mi-l dai de exemplu poate, pe Foarta, dar la el e alt tip de conventie: acolo sunt ludic si inventivitate nelimitate.
poemul tau e discret si plin de taina ca o candela in biserica, a carei lumina se reflecta palpaind in doua pirostrii pe capul a doua crestete.
\"Mi-e duminica de tine\" face parte din categoria \"contorsionismului\" nu doar gramatical ci si exhibitionist(ia uitati ce \"imagine\" grozava si neobisnuita va arat eu acum)apartine galeriei de expresii cautate si gaselnitelor de sorginte nichitista(de mult verde ma murisem etc.)
E o exprimare artificializanta, la care eu am alergie cronica, dar care... nu a reusit sa iti strice poemul de un eros cosmic(Liturghia revarsa energii asupra intregului cosmos) si in acelasi timp delicat, casnic.
Eu una o sa ma razboiesc cu \"ne e verde\" si \"ma floare\" pana in panzele albe.
Asemenea constructii rezista poate numai in poeme ludice si excentric-sturlubatice, incarcate de ironie.Aici nu e cazul.
Ufff ce-am mai scris.
Altminteri poemul, repet, imi place.
Si e asa de delicat ca nu merita atata boscorodeala ce am scris eu aici.
Pe textul:
„Poezie de duminică" de Radu Tudor Ciornei
cuvintelor urii diluate a lipsei
de sens a tacerii ei
prelungindu-se ca un cantec in noapte
fara sens poate doar trist
si clar cu cuvintele spuse rar\"
asta e o secventa in care le ametesti rau de tot, te-nvarti pe loc intr-un nonsens nesugestiv( ca mai exista si o tehnica a \'nosnsensului\' fecunda in sugestii) aici e trasa rau de par.
dar oricum spuneai ca e de umplutura, diluarile astea deliberate pot reprezenta intr-adevar o strategie, nu contest, dar partea pe care ti-am semnalat-o nu ca e diluata, e balbaiala.
mi se pare mie sau invitatia la let\'s talk about \"fracturism\" era o ironie?
si de ce nu ironia e la \"liber\", be my guest:)
Pe textul:
„cateva chipuri" de liviu dascalu
umbrele sunt bine acolo unde sunt, asa multe, auto(de)generative. ale tale.
Iar poezia ta, Liviu, in general e greu de comentat tehnic,ea indeamna la reconsiderari a ceea ce e \"estetic\" versus
\'autentic\", poezia ta(nu doar asta) penduleaza intre cele doua, la granita (paradoxala) dintre \"optzecism\" si \"fracturism\".
Nelinisteste cititorul, prin traire-emotie etc. dar si criticul care se vede nevoit sa isi repuna in discutie \"canonul.\"
,
Pe textul:
„cateva chipuri" de liviu dascalu
Eu nu masor silabele la haikuuri, nu ma uit daca-s prea abstracte sau prea putin diafane asa cum o cere traditia.
Eu una caut poezia, sugestia, emotia.
Le-am gasit pe toate aici.
Razboiul cu insine:lupta lui Iacob cu ingerul. batalia cu nefartate alungat pe pustii.
Sau poate ca dragostea ca un camp de lupta.
Pe textul:
„Haiku" de Radu Tudor Ciornei
sa ne mai spui...
neaparat sa ne mai spui...
ciulim urechile de pe acum.
Pe textul:
„Pentru copii ca mine si ca tine" de Dan Mitrut
pentru declaratia asta de dragoste catre folclorul nost\' iti declar si eu simpatie, zau:). cred ca ma pun pe postat folclor in biblioteca.
o sa inteleg oare vreodata cat de serios ori cat de la misto experimentezi? :))
eu cred ca le-ai putea face mai valabile,experimentele astea, nu doar ca pastisa, as fi zis ca-i parodie :)
de ce te opresti la ceva nefinisat si vetust? asta sa fie suflul ala proaspat care sa dezmorteasca post-posturile?
Poeziile lui Daniel Copil au macar multa fragezime si imagini originale macar.
de acord cu observatiile tale pe care le-ai facut in subsolul paginii lui Liviu, a propos de criza poeziei, de livresc samd.
printre altele poezia mea si arata cum arata, la modul autocritic cumva. dar nu cred ca te-ai obosit sa-mi citesti vreun text:)) brrr, dupa atata alteritate, nu?:)
toaaata lumea-mi ziiiice lootru...:)
iti place N. Lese?
Pe textul:
„Nunta" de Alex Popp
cred ca iti dai seama ca problema era de natura geografica. Eu intleg prea bine esti tanara,debordezi de humor, mintea ta proceseaza la viteze cibernetice(interesant textul acela), dar ascutimea de limba si de spirit concentreaz-o mai bine in creatie.
Ironie fina, legata de text, mai treaca mearga dar ...fara debarcarea in Normandia, si alte locuri de pe harta.
Daca ti s-a parut ca am un ton acru-moralizator, sorry, dar nu m-am putut abtine sa nu intervin, asa cum nici tu nu te-ai putut abtine sa nu faci o gluma cam nepotrivita, si nici macar de calitate.Tu poti mai mult. Te astept pe la mine, ca si-asa e haos:)))
Asa ca, sa ne intoarcem cu toatele la munca, sa ne edificam fiecare opera :) ca si ultimul text Enigmatic e interesant.
Raissa, mai incearca,mai straduieste-te,sa mai vedem texte :)
Cristiana, salutari!
Stefana, nu te mai baga unde nu-ti fierbe oala(asta o sa fie cel mai greu:)).
Pe textul:
„Mâncător de scaieți" de Raissa Simion
chiar nu pot pricepe cum de nu te-am zarit!!
ti-am citit mai multe poezii, transmiti emotie, ai forta, ai delicatete, lirica ta e profund feminina ,in sensul cel mai bun al cuvantului, nu aluneca in \"sensibilism\".
patetismul e mereu bine temperat. sentimentul nu se depreciaza , nici macar in ciuda micilor stangacii care mai apar.
(precum \"dementiale\" -carcotesc, ce sa-i faci!)
bravo!
Pe textul:
„despre tine" de ioana negoescu
e mai bine asa (parerea mea:)) decat abuzul de absurd (urmuzian?) din textul precedent(nu era rau nici acela, acolo erau imagini mai \"tari\" dar nu aveau frenezia din \"alice\")
Pe textul:
„sa-mi treaca durerea" de Iulia Balcanas
cel mai mult imi place:\"pulsau arterele in pielea goala\", ceeea ce urmeaza mi se pare ca e pentru rima cu:\"femurala\"(e si intr-o logica interna a imaginii,de acord, dar parca ii scade din intensitate- ai castigat o rima si continuitatea asta anatomico-fiziologica:ochi, calcai, artere-femur in pandant cu diagnosticul:febra,ok, daaar, tensiunea se dilueaza pentru ca atentia se indreapta involuntar catre muzicalitate)
Si primul vers e \"tare\". O seringa hohotind, extragand bezna.
Pe textul:
„febra ta" de ioana negoescu
simplitate , interiorizare. sensibilitate ce nu cade in sentimentalism, discret transmisa, fara teatralitate.
inceputul imi pare un pic banal.dar, hmmm, poezia ta nu e un a spectaculosului; \"visele impreunate\",insa cam reprezinta o imagine tocita, stii de tipul:cu gandurile noastre impletite, dorurile intretesute etc.
finalul face toti banii!
ma duc sa mai citesc
Pe textul:
„Asperitati" de ioana negoescu
Raissa, daca puneai si ochelari de cal, magarului,si mai dezvoltai nitel poate iesea ceva mai baban.
Sincer, \"Lui Glonte\" nu mi-a cam spus mare lucru.
Andreea, s-au scris epigrame mai slabe cosbucisme, siropelnite si lacramatiuni amoroase, banalitati crase de catre persoane cu nivelul mai mare si nu ai fost intr-asa o verva ironica.
Poate ca sarcasmul iti e prea in sange.
Eu mi-l autoadresez, sarcasmul. Cu prietenie, imi ingadui sa te sfatuiesc sa incerci acelasi lucru. Inteligenta parca pierde ceva din farmec atunci cand se straduie prea tare sa \"sclipeasca\" in mistouri.
Nu tin o lectie de morala, personal cred ca nu te poti abtine sa faci ogluma.Ok.
Umorul are o scara intreaga de nuante.
Raissa, cer scuze in numele...meu, ca al siteului nu am cum, nu sunt purtatoarea lui de cuvant.
Pe textul:
„Mâncător de scaieți" de Raissa Simion
Pe textul:
„Noutăți de toamnă" de Radu Herinean
RecomandatRadu, o atare impartire a poeziei - elegii, erotice,eroice etc.
asa o senzatie de prafuit imi da si mi se pare complet anacronica.
Inteleg dorinta de rigoare si pe aceea de a usura navigarea cititorilor,ceea ce faci este laudabil(mai trebuie spus?) dar ideea subampartirii isi are , cred
rostul doar pentru epigrama si haiku, altminteri totul risca sa aiba un aer atat de :( scolaresc, mi se strepezesc ochii la gandul ca voi vedea
asa ceva pe site.
Revistele literare nu au nici ele in arhivele lor o astfel de impartire care , repet, este anacronica si mi se pare ca ar da siteului,un aer vetust de cenaclu cu pensionari amatori.
Se justifica, poate, o posibilitate de cautare la poezia cu forma fixa
search: sonet, rondel etc.
In rest fiecare autor e liber sa zica la fel cu Budai Deleanu in susul ori josul paginii: poemation ero(t)ic tragicomic.
Despre alfabetar:
In ce masura se vor putea folosi \"la liber\" si alte tipuri de caractere,
optiunea italic/bold precum si marimi diferite ale fonturilor.
Caracterele italice, in primul rand,
mi se par indispensabile , ele ofera o buna solutie pentru inserarea in poezia proprie, a citatelor din anumiti scriitori, fara a crea impresia neplacuta de \"didactic\".
In acelasi timp ar rezolva si unele aspecte ale problemei controversate a plagiatului.
Mi se pare binevenita o sectiune de recenzii. Deie Domnul sa aiba cine le face!
Spor la treaba!
Pe textul:
„Noutăți de toamnă" de Radu Herinean
Recomandat