Poezie
confesiunea unei piromane
1 min lectură·
Mediu
n-am învățat să înjur;
pentru că mama mi-a spus că nu-i frumos;
fetele nu spun vorbe scârboase și nu stau în poziții necuviincioase în fața unui bărbat de pildă așa cu picioarele desfăcute..
mama mă ducea la biserică în fiecare duminică;
mă punea să sărut icoane și moaște;
icoane prelungi
parfumate
cu nenumărate perechi de buze pe fețe de sticlă..
subțiri, senzuale, roșii sau palide
mă prefăceam că le sărut;
mi-era scârbă..și-mi veneau în minte
tot felul de gânduri,
deși, cum v-am spus, nu știam și nu știu să înjur;
moaștele le ocoleam cu grijă,
până când am atins odată racla
cu fruntea;
atunci a-nceput;
obsesia, nevoia mea de..
purificare;
aprindeam în fiecare duminică
o lumânare;
apoi în fiecare zi apoi în fiecare oră;
pentru orice păcat făcut-nefăcut
pentru orice dorință nespusă;
peste tot
pe unde ați văzut lumânări aprinse
am trecut eu;
de unde era să știe mama mea..
femeie evlavioasă, cu dragoste de oameni
și de dumnezeu,
că voi aprinde pământul?
023.070
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- daria caza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
daria caza. “confesiunea unei piromane.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daria-caza/poezie/13901900/confesiunea-unei-piromaneComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCpai s-a lasat asteptat (finalul) ptr ca mi-a fost cam greu sa aprind atatea focuri :))); multumesc ptr comentariu;
0
poate un pic asteptat finalul, dar asta nu il face mai putin frumos.
cu prietenie,
andrei