Danut Gradinaru

În nopțile cu lună plină noi împreună ne plimbam, priveam luceferi de lumină și greierii îi ascultam.

Sunt zile cu soare și dimineți fără nori sunt nopți cu lună plină în care te visez mereu .

Am văzut moartea și i-am râs în față: -Pleacă de-aici hoașcă bătrână. Am gonit-o, cu secure cu tot. Printre dinții gălbejiți de vreme cu flori de mucegai și miros de tămâie, se simte duhul

Creat printr-un ansamblu de mecanisme noi, în linie de maximă importanță pentru ei e menit să înlăture noi. Prin competivitate, mare precizie mereu neobosit, nu ia nici o decizie. Numai

Culori dispar în umbra nopții ascunse se disting cu greu stele sclipesc în depărtare și strălucesc pe cer mereu. Luceafărul, o stea mai mare privește jos, fundalul greu cu gândul împrăștiat

... în țara nimănui șoarecii stau pe masă ca popândăii să roadă amintirile frumoase ale celor blestemați. ... ei nu se satură niciodată și sparg la măsele toate nucile lăsate să cadă din

Când se deschide, orizontul și paseri zboară către cer când soarele-ncălzește locul cu raze, propagate în eter; când s-a trezit și ultima suflare ce se întinde ca un leu și cască larg, cu

Au trecut ani și ani de-atunci durerea-n suflet nu se stinge se-năbușă într-un suspin și inima de dor se strânge. În tinerețe s-au pierdut cu toți în prag de sărbătoare; în visul lor ei au

Grădinile suspendate ale semiramidei se deschid într-un ansamblu poetic de vis; pe un ton de muzică sinfonică veche, se recită în șoaptă poezii cu un întreg cuprins. Sub arcade de flori, în

E întuneric, miros de mucegai și multă umezeală. Pereții sunt muți, din piatră masivă și foarte înalți. Se aud urlete, gemete de suferință, agonie și voci fără grai ființe fără

Am bătut pe la porți dar nu s-a deschis niciuna, doar câinii îmi latră din când în când în strună ațâțați de mirosul meu de străin. Fac cale întoarsă de unde am plecat cu pași mărunți de melc și

Atelier..... poezii, comentarii și proză, sunt mereu. Lucrări trecute prin sită și mici defecte, se găsesc în el. Cuvinte încrucișate, fără rimă se așează ușor. Toate acestea sunt

Fiecare vis fără tine e o noapte pierdută ce frământă-n neștire zbuciumate dimineți. Zile-n șir fără număr ceasul stins se răscoace; bate-mi timpul în strună nu e loc de popas. Fiecare vis

La asfințit și fluturii se pierd. Înnaripate voci, se sting cu totu-n noapte; toți se retrag și locul e stingher. Ici colo se aud doar niște șoapte. E liniște și pace. E pustiu. Un somn adânc

Cu rădăcini, diverse tipuri și bine-nfipte în pământ își lasă crengile să cadă, se scutur frunzele în vânt. Stă neclintit, în voia sorții clădind coroane pe pământ iar seva din tulpină

În mijlocul furtunii dezlănțuite ancora se înfipse adânc în abisul moale și umed brăzdându-l.

Am deschis fereastra și am văzut lumea așa cum e ea, pășind la marginea străzii pe trotoare tocite de timp și de vreme. Grăbindu-se în haosul cotidian prin aglomerație, praf și foarte multă

Toată viața am așteptat să plouă dar deșertul meu e încă pustiu, arde nisipul în el de ciudă și scorpionii îmi dau târcoale. Degeaba mă acopăr noaptea că tot nu găsesc căldura necesară,

Se usucă pânza de păianjen și vremuri se întorc din drum se văd lumini, departe-n noapte pe urme vechi mă văd plecând. Din vechiul grai se-aud doar șoapte printre poteci de dor și cânt; sunt

După cum se vede, în ultima vreme s-au schimbat rolurile în această scenă.Săracul nu mai poate să cerșească deoarece a devenit un profit din care profită alții, sărăcuții, au o problemă

Veniți de pretutindeni cu toții să arate, sunt pregătiți temeinic și tineri și voinici. Cu inima curată, simbolul țării poartă iar imnul lor vibrează și steagul se-nalță suntem și noi

Să fie pace pe pământ și cerul stălucind de stele, în libertate vreau să cânt s-alerg, să joc, să uit de rele! La ce atâta dușmănie și fieru-ncins în foc să ardă, de ce nu am și eu

Simt pe buze freamătul șoaptelor tale. Mă cuprinde un dor năprasnic și arde scump dorința grea de încercare. În flăcări se-ntinde focul mistuitor. Mă înnec în fum, nu văd de ceață. Vreau să

Pe arcuș de vioară se înalță în aer, răspândind o nuanță de fin; prin sunete clare Stradivarius, răscoală și cel mai rece străin.