Aici nu este vorba de simplism, este o stare descrisă cu acuratețe, uneori întotdeauna este dificil de realizat.Este un lucru simplu, dar nu ușor, există niște merite peste care mulți cititori grăbiți, uneori egoiști, trec prea ușor, e de înțeles, uneori graba ne împiedică să vedem - ca de la fereastra unui tren. Eu cred că nu este vorba aici de o mică răutate, ci chiar de grabă, v-ați grăbit!
sa fie pacatul meu! dar nu vad nimic extra super sau poetic. Cu toate ca apreciez versul modest acesta nu ma prinde. Butonez destul de mult la tastatura.. si de mult timp... dar nu am vazut legatura. Nu am facut nicio conexiune cu fiorul poetic.
In lucrurile simple se gasesc multe necunoscute!
Dupa cum a mai spus si ma repet, frumusetea unei poezii consta in samburele acestei creatii, da intradevar fructul poate ni se pare prea copt dar samburele are aceeasi samanta si se poate interpreta altfel.
Nu vreau sa cotrazic pe nimeni, dar veti descifra cu greu anumite creatii, chiar si cele mai simple.
Nu este o parere e o afirmatie!
Si dacă în loc de taste s-ar numi clape, poetul ar fi pianist?
Atunci starea este aceea din timpul cântecului pe care îl produci, îl auzi, fibrele nervilor concentrați vibrează, văzul se închide într-o cupolă a sinelui traversat de grație; apusurile, decăderile, prăbușiri revendicate ar deveni suportabile, nu-i așa?
Uneori întotdeauna în spatele cuvintelor oamenii se ascund așa de bine că nu-i mai vede nimeni. În ce constă valoarea? În experiența mărturisitoare. Să experimentăm , deci. Lecturile sunt ajutătoare. Cei din urmă vor fi cei dintâi, noi așa sperăm, și avem fiecare propriul drum. Cine să ne stea în cale? Decât propria lene de acțiune și gândire. Și încă...
Așa văd poemul. Ce zici?