DANILA MONICA

Am crezut ca visele nu mor niciodata Tacute si albastre Eterne ca valurile marii ce renasc mereu Printre coltii ascutiti ai stancilor de granit Risipind comorile adancurilor printre noi. Am

Am fost indragostita candva de o umbra De umbra mea staruitoare si nedezlipita Stravezie si tacuta, vesela sau sumbra Ma pandea in jurul pasilor mei rasucita. Am crezut ca are ceva sa-mi

Pentru început să te naști râzând mamei tale. Apoi să îti întinzi aripile cântând în ploaie. Să-ți desenezi toate visele alergând printre nori. Luptă să-ti păstrezi sufletul De copil

Mă visam fluture în alb-negru Alunecând printre maci mi-am înmuiat buzele și au rămas așa aninate de aripile mele. Parfumul florilor din livadă Mă îmbiau printre ele Și în zbor m-am

“ Te iubesc până la lună și înapoi” i-am spus privindu-l în ochișorii ca două boabe de cafea “Aaa.. eu te iubesc pănă la cer” un glas cristalin mi-a raspuns apoi “și rămânem acolo sus” a

Deocamdată exist Mai ales pentru că năvalnicele mele gânduri Nu vor să se termine Eu le ascund dar ele îmi râd în față Și se năpustesc Clocotind la marginile sufletului Nevrând să mă înec

Mi-am picurat sufletul printre izvoare Cu trupul sfasiat de pietrele gandirii Am stins stele intr-o noapte amara Si ingerii si-au frant aripile nemuririi Am fost vant albastru de primavara Si am

Nu am crezut c-are sa fie atât de greu când ești departe pusesem la păstrare câteva stele să le ard în nopțile pustii și s-au ars mai repede decât credeam. Crezusem că la plecare ai luat cu

Te-ai trezit printre ei, cei de o seama . Desi tu simti ca poti usor sa judeci altcumva. Fiindca tu crezi si stii ca nu e drept ce s-a intamplat Ori judecata-i stramba Ori un pacat devine o

De azi am inventat un nou semn de circulație – fiindcă mă doare “Atenție cad sentimente ! ” Și am să ți-l presar apoi în cale Oriunde te vei duce… De vei privi un răsărit fără mine Soarele

M-am strecurat in coama vantului zglobiu Si-am mangaiat in treacat secunda noastra Imbratisarea-mi muta te-a topit deodata Cuprins in palme mi te-ai predat si stiu C-ai auzit ce-n soapta ti-am

M-am nascut dintr-o secunda de neatentie a universului fiindca am primit trup si glas de om inchizand o furtuna in suflet. Am strans in acea secunda toate iluziile si amintirile timpului si

Ma intrebai aseara De ce nu stiu sa nu raspund Cand primavara-mi bate-n geam Cu degete de floare. De ce nu stiu sa nu cant Cand ciocarliile ma imbie toate Sa le intrec. De ce nu stiu sa nu le

Mă privești imperturbabil Și ca de obicei Arunc toate cuvintele În urma noastră, balast inutil. Și mă aleg cu tăcerile tale Care-mi răstoarnă Ordinea firească a dialogurilor noastre Tu

Ai deschis ? Nu inca… si te intorci razand **** Mi-am purtat pasii adanc Prin tainitele sufletului tau Cercetandu-ma pe mine Ti-am modelat inima dupa tipare Ce mi-au sangerat gandurile Dar

A aparut intr-o seara plutind Un abur uitat prin amintiri Si s-a asezat langa mine Copila care am fost candva Privind cu ochii mari in sufletul meu mi-a reprosat ca am uitat tot ceea ce

Ninsoare de mai Aplecându-și ramurile îmi înverzește dintrodată seninul și îl mângăi cu privirea ca și cum i-aș vedea frunzele întăia oară. Mă lipesc de el ; o furnică grăbită în

Liniștea dintre zi și noapte Se revarsă în amintire Aducând cu ea parfumul trecutelor amurguri ce-au bântuit prin mine și mi-e dor azi de toate. Și mă strecor printre ele Alunecând

Alaturi de tine am descoperit Culorile ploii nascand curcubee Si lacrimile mele s-au topit Zburand intre doi cocori spre apus Ma zbat ca un fluture beat de prea multa libertate Alaturi de

Dincolo de mine si de noi e seara Sau aici in mine si in noi poate Nu-mi amintesc, parca eram o fugara Si m-am rasucit pierzandu-ma in noapte Apoi m-am impotmolit pana la umeri In

Iarăși teii se întorc Prăvălind spre noi miresme Nebunia înfloririi îi transformă În efluvii verzi de soare Și-mbătați sub poala lor Ne iubim pândind lumina Ce împarte printre

Candva pe pamant au cazut Din clepsidra cerului Cateva farame dintr-o secunda Si s-au racit adunand Nisipul inghetat intr-o piatra. Clepsidra s-a mirat insa a continuat sa toarca restul

Torente se revarsă în grabă din cerul plumburiu în cercuri largi , apoi mărunte Un melc uitat în iarbă se strânge-n cochilie grijuliu dispare încet în frunze ude. Și ropotul de tobă se